Anca Zaharia

Tu ce citești azi?

Între vis și realitate e o linie la fel de subțire ca între bine și rău

Din vremuri imemoriale deja scriu despre tot ce scrie Flavius Ardelean. Parcă a devenit obligație: simt că, dacă eu pricep, într-o oarecare măsură, ce vrea el să spună, devine datoria mea să mă transform în mijlocitor, să-l vând și altora care, poate (sau poate nu) iau distanță din cauze ce țin de ce n-ar trebui să țină: geci de piele, ținte-n îmbrăcămintea neagră și vreun inel cu capete de ființe răposate.  Continue reading

Haterul Ove, un bărbat adorabil

Parcă am citit Un bărbat pe nume Ove de prea multă vreme deja, parcă oricum a citit-o cam toată lumea, iar eu am rămas, ca întotdeauna, să mă duc printre ultimii cu sacoșica la pomul lăudat, dar mi-am zis să insist și aici, în caz că o mai fi rămas pe undeva un om care n-a deschis încă această carte a lui Fredrik Backman. Continue reading

Metro 2033: post-apocalipsa de sub pământ

Am scris, acum multă vreme, despre șase spații îngrozitoare din cărți. La puțin timp după aceea, doar câteva săptămâni trecuseră, am simțit nevoia de a scrie pe larg despre Silozul lui Hugh Howey, când întrebam: tu ai accepta să trăiești fără să-ți pui întrebări?

În Silozul (vedeți că Nemira le-a reeditat și acum sunt într-un format mai prietenos, iar al treilea volum tocmai a apărut), rămășițele omenirii s-au retras sub pământ, unde trăiesc în silozuri uriașe, destinate cerealelor, îngropate în totalitate. Nu au voie să iasă, iar suprafața este destinată doar celor condamnați la moarte pentru vreo fărădelege: în aerul toxic de afară, condamnații se sting în scurt timp. Continue reading

« Older posts

© 2018 Anca Zaharia

Theme by Anders NorenUp ↑