Zic că e musai de citit pentru că Dispariția din Silver Water este o carte atât de diferită de restul thrillerelor care aglomerează rafturile librăriilor astăzi și care sunt, în mare parte, pseudo-povești polițiste cu niște suspans, niște crime previzibile și niște groază ușor de ignorat.

Sunt mare amatoare de cărți care să mă facă să trăiesc extremele: dacă e să mă sperie, păi să mă sperie, domnule! Dacă e să mă înduioșeze, atunci vreau să plâng până-mi seacă toate lacrimile și eu leșin de epuizare!

Să citesc aproximativ același lucru, cu personaje cu nume asemănătoare, care fac lucruri asemănătoare și suferă cam la fel… ei bine, not my cup of tea. Ca idee inovatoare regăsită în carte, eu aș compara Dispariția din Silver Water cu Fata cea bună, pentru că sunt la fel de cauzatoare de wow-nu-m-aș-fi-gândit-la-asta.

Așadar, la intrarea în Silver Water, o mamă care are pe bancheta din spate doi copii și care fuge de trecut, așa cum se întâmplă nu doar în literatură, este oprită de un polițist care o duce la secție, în vreme ce își cheamă colega să se ocupe de copii până la rezolvarea problemei. Ajunși la secție, Audra întreabă unde îi sunt copiii, iar întrebarea pe care o primește drept răspuns declanșează, de fapt, întreaga dezvoltare a acțiunii: Care copii?

Pe la mijlocul cărții ajungi să te întrebi, la fel ca Audra, mama lor, dacă au existat vreodată cei doi pe bancheta din spate, dacă i-a luat cu ea, dacă nu, dacă sunt în viață sau nu, dacă ea le-a făcut ceva, unde și de ce i-ar fi putut abandona. Și când acuzațiile ei se îndreaptă spre polițist și colega lui, evident că nimeni nu reușește să o creadă pe Audra. Puși în fața autorității statului, ceea ce reprezintă polițiștii, nimeni nu îndrăznește să pună la îndoială că mama celor doi copii, fostă dependentă de droguri, alcool și pastile, ar fi o criminală fără remușcări și cu mult sânge rece.

Ajutorul pe care îl primește este și el neașteptat, dar credibil tocmai pentru că ceea ce e întâmplă celor doi copii face parte dintr-o poveste mai amplă, dintr-un scenariu larg în care copiii care pot fi furați ușor de lângă părinți ajung pe mâinile unor indivizi care își permit oricât pentru a se „distra” cu minorii răpiți.

Mi-a plăcut mult, deși spre final am bănuit deznodământul. Totuși, e o carte ce merită și trebuie citită, mie nu mi-a semănat cu alte zeci de cărți citite, cum spuneam că mi se tot întâmplă când vreau să dau de ceva care să mă sperie zdravăn. E un roman altfel, e actual, e alert și mai e și scris de Haylen Beck, așa cum i-a plăcut lui Stuart Neville să-și spună pentru coperta acestei cărți.

Găsiți cartea cu reducere aici.

 

Facebook Comments