E greu să scrii poezie, cum la fel de greu e să scrii proză. Dacă vine vorba despre a le face pe amândouă, lucrurile se complică, însă nicidecum comparabil cu ce înseamnă să le combini pe acestea în aşa fel încât să dai lumii nişte proeme, cum le spune chiar autoarea textelor strânse de Doina Ioanid în Bazarul culegătoarei, volum apărut la Casa de Pariuri Literare în 2019, în colecţia Prezent.

În egală măsură proză, poezie şi jurnal de călătorie (cu texte din Rotterdam, Delft, Bucureşti, Iaşi, Jilava şi din alte locuri), Bazarul culegătoarei se dă de gol chiar prin titlu: e un amalgam cu logică internă în care imaginile vizuale îşi croiesc căi şerpuite printre cele olfactive şi sonore, prin jocuri de lumini şi umbre ale unor femei care, din ferestrele din care observă lumea, o prezintă ca pe nişte decupaje demne de cărţi poştale. Titlul recenziei mele doar încearcă să găsească o formulare demnă de acest volum, căci femeile din această carte pot fi la fel de bine şi portaluri, şi lumi, la fel cum ferestrele lor joacă aceleaşi roluri şi altele încă pe-atât.

Ca nişte portaluri magice către lumi ce exercită fascinaţie asupra privitorului, înainte de toate, femeile din ferestrele-lumi asistă, cu o oarecare doză de implicare, în miracolele ce li se desfăşoară sub priviri, ba chiar sub îngăduinţa lor de preotese ale unor altare de pe care transmit telegrame: texte directe şi cu un tâlc aproape ascuns, ca mesajele dintr-un vis care îşi pierde sensul abia după trezire, dar care în timpul somnului conţin însăşi esenţa înţelepciunii şi a vieţii din toate timpurile.

Pe o tonalitate mereu temperată şi când de-a dreptul ludică sau nostalgic-meditativă, când cu gravitate de procesiune prin care feminitatea îşi afirmă multiplele faţete complexe, proemele Doinei Ioanid pot chiar ajunge să aibă rol de vitraliu: priveşti cu ajutorul lor sau prin ele şi vezi lumea într-o altă dimensiune, în culori diferite, cu lumini dătătoare de alte sensuri, nebănuite, cu perspective încâlcite acolo unde le-ai fi aşteptat complicate şi invers, extrem de simple în fragmentele de existenţă care ţi-au părut mereu prea mult sau multe. Un volum pe care mi-l imaginez făcut cadou alături de o pereche de cercei-fantezie unei bune prietene şi, odată primit, citit în tihna unei vacanţe lipsite de tehnologie, cu un creion în mână şi-o agendă cu spaţiu suficient pentru a-ţi scrie tu, cititorule, povestea-legendă pe care te va îmboldi să o regăseşti în tine.


Nu trebuie să mă crezi pe cuvânt, găseşti cartea aici.
Dacă îţi plac recenziile mele şi vrei să susţii apariţia regulată a părerilor sincere despre ce citesc, o poţi face pe Patreon.

Facebook Comments