Istoria celor rămași în picioare: „Întâi l-au omorât pe tata”

Despre Întâi l-au omorât pe tata: povestea unei fetițe din Cambodgia se vorbește mult acum, de când cu Angelina Jolie și transformarea cărții în film disponibil pe Netflix.  Și merită să se vorbească despre ea, iar curajul lui Loung Ung este de apreciat; este extrem de important să vorbim, să vorbim și să nu încetăm vreodată să aducem aminte celorlalți despre ororile politicii, despre tragediile născute din convingeri aberante și ideologii stupide.

Redau contextul istoric din nota autoarei: „Între anii 1975 și 1979, prin execuții, înfometare, boli și muncă forțată, khmerii roșii au ucis sistematic două milioane de cambodgieni, aproape un sfert din populația țării”.

Mă așteptam să fie o carte dură, cu o realitate înfiorătoare poate, dar nu m-am așteptat să fie chiar așa totul. Deși, atunci când e vorba despre violențe și război, e ceva despre care să poți spune că nu se face? Se face totul, căci se pare că fix în momentele cele mai grele uităm că suntem și noi tot oameni, și că pe alți oameni îi persecutăm și-i chinuim socotindu-i „dușmani”. Și tot în război pare că nu ne punem niciodată în locul celuilalt.

Nu pricep cum a reușit autoarea să scrie despre morți, despre atâtea morți ale celor mai dragi oameni din viața ei. Dar chiar în asta stă meritul ei: a creionat totul în stil propriu, a fost sinceră și umană și nu a încercat nicio clipă să se detașeze sau să își ascundă vulnerabilitatea. Și-a recunoscut ura infinită simțită față de khmerii roșii, nemulțumirea când ea, un copil de 5-6 ani, a suferit de foame și a asistat la neputința părinților – până atunci atotputernici – de a o hrăni și de a o proteja.

Deși cartea spune în detaliu povestea familiei lui Loung, ea este deopotrivă istoria unei populații întregi, o populație decimată, așa cum spuneam mai sus, de credința că intelectualii sunt răi, că oricine are ochelari e intelectual, deci trebuie ucis, că îmbrăcatul în culori te face om rău ce se impune a fi ucis, că trebuie ca fiecare să muncească pentru comunitate în totalitate, iar pe sine să se lase în mâinile unui conducător suprem cu aere de dumnezeu care decide, de la o secundă la alta, asupra vieții și morții a mii, sute de mii și chiar milioane de inocenți.

Sunt 330 de pagini în care pasionații de istorie vor recunoaște unele trăsături ceaușiste; pentru nepasionați mai ales este un must-read, un must-know de fapt, pentru că poate măcar așa ne putem asigura că sămânța urii de clasă moare în fașă, iar decimarea pe criterii sociale, rasiale, economice să devină, poate, istorie și atât. Dar pe care nu trebuie, sub nicio formă, să o uităm. Căci uităm repede și degrabă repetăm greșelile de neiertat ale înaintașilor.

Cartea e la reducere pe site-ul editurii, aici.

Facebook Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *