Despre micimea scriitorilor mari: Charles Bukowski

Sunt captivată apriori de Bukowski și știu că nu va suna corect politic, dar i-am văzut fața prin liceu și am știut că îmi este, cumva, animal spirit.

Apoi l-am citit și a fost bam!, explozie în creier, șiruri de revelații urmate imediat de alte revelații, cu un amestec de bucurie și tristețe pe care nu l-am mai trăit decât citind cele două cărți care mi-au plăcut cel mai mult pe lumea asta: Bucuria vieții, cartea scrisă de Irving Stone despre Vincent van Gogh, și deasupra tuturor O viață măruntă, apărută în 2017 la Litera și scrisă de Hanya Yanagihara. Despre cea din urmă am scris aici. Continue reading “Despre micimea scriitorilor mari: Charles Bukowski”

Monștrii din Verity: oare totul e bine când se termină cu bine?

Mi-aș fi dorit ca ultima parte a duologiei Monștrii din Verity să fi mers pe rețeta clasică cu happy-end siropos la care apelează majoritatea cărților de gen. Nu că n-ar fi foarte în regulă așa cum este, dar mi-aș dori ca fericirea absolută să existe (măcar) în cărți. Asta e o carte tristă, imposibilă și posibilă în același timp. Poate că monștrii nu umblă liberi printre noi, ci poate că noi suntem acei monștri. Continue reading “Monștrii din Verity: oare totul e bine când se termină cu bine?”