Cartea care te învață cum să fii un pic mai fericit

Știința fericirii: manual de fericire îmi e dragă în mod special pentru că e prima carte pe care am tradus-o, o carte micuță, care abia se apropie de 100 de pagini, dar care mie mi s-a părut enormă, desigur, atunci când a venit vorba să o traduc.  A apărut în 2017 la editura Mix și e scrisă de Harald W. Tietze, autor care și-a propus, cu cartea aceasta, să ne îndrume spre a găsi o picătură-n plus de fericire în viețile noastre mult prea grăbite și agitate cu tot felul de nimicuri.

Știința fericirii este un titlu dintr-un întreg șir de cărți scrise de același autor și apărute tot la editura Mix. Probabil că sunt mai cunoscute cărțile despre Kombucha și întinerire, dar am încredere că și aceasta, deși nouă și subțire, va deveni un item obișnuit adăugat în coșul de cumpărături al cititorilor. Asta pentru că este un mic manual de fericire, o carte onestă și directă, care nu vrea să-ți vândă nu știu ce secrete despre care să nu afli nici la ultima pagină, ci abordează, treptat și explicit, o mulțime de aspecte care au potențialul de a ne face (mai) fericiți, dar doar dacă sunt tratate și privite corespunzător.

Printre acestea se numără, ca titluri și subtitluri de capitole, moștenirea fericirii, fericirea versus sănătate și prosperitate, mâncarea și norocul, religia, drogurile, durerea, oboseala cronică și ura. Exemplele și experiențele din viața lui Harald W. Tietze sunt numeroase și tocmai această notă personală face cartea credibilă, naturală ca o conversație amicală cu autorul ei, care îți spune cum de a moștenit el buna-dispoziție, cum a luptat împotriva nefericirii când aceasta s-a instalat, cum a învățat, treptat și cu efort depus, să pună binele înainte, să nu se lase copleșit de griji și alarmism inutil.

Știința fericirii poate fi citită oriunde, în tren sau cât stai la coadă la bancă, tocmai pentru că este foarte bine și eficient structurată. Pst, are și ilustrații hazlii, așa cum este și cea de pe copertă, deci cu siguranță nu va fi o lectură monotonă.

Și, cine știe, la final poate chiar reușești să te detașezi puțin de probleme – despre care mi se pare excepțional că autorul nu pretinde că ar dispărea când nu ne mai gândim la ele, așa cum fac majoritatea cărților de acest fel, ci despre care spune că, la fel ca orice necaz, se pot rezolva sau nu, așa că nu strică să privim totul cu un gram de optimism în plus, relaxându-ne și calmându-ne în loc să stăm mereu ca un fitil aprins pe un butoi cu pulbere.

Dacă vreți să răsfoiți un manual de fericire, îl găsiți pe noul site al editurii, aici.

(foto interior articol: Florin Zamfir)

Facebook Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *