Adică ieri, de vreme ce n-am dormit toată noaptea și m-am trezit pe bune pe la 6. În centru iau o cafea pe care o arunc două guri mai târziu. Am treabă la o librărie, grăbită sunt, așa că-mi tot repet principiul „intră și ieși rapid”. Ce fac? Stau cel puțin 30 de minute, timp în care îmi cumpăr „Grădina de sticlă” și așez tot ce-mi pică în mână de la rafturile de noutăți și bestseller, scot dublurile, pun autorii în ordine etc. Librarii – care au deschis cu câteva minute mai târziu decât trebuia – mă ignoră. Mă gândesc să-mi fac o firmă de consultanță în domeniu. Eu nici nu-s dobitoacă, așa cum erau cei care veniseră să ne dea nouă teste absurde pe vremea când eram librar.

Continue reading