Rezumatul unei zile începute prea devreme

Adică ieri, de vreme ce n-am dormit toată noaptea și m-am trezit pe bune pe la 6. În centru iau o cafea pe care o arunc două guri mai târziu. Am treabă la o librărie, grăbită sunt, așa că-mi tot repet principiul „intră și ieși rapid”. Ce fac? Stau cel puțin 30 de minute, timp în care îmi cumpăr „Grădina de sticlă” și așez tot ce-mi pică în mână de la rafturile de noutăți și bestseller, scot dublurile, pun autorii în ordine etc. Librarii – care au deschis cu câteva minute mai târziu decât trebuia – mă ignoră. Mă gândesc să-mi fac o firmă de consultanță în domeniu. Eu nici nu-s dobitoacă, așa cum erau cei care veniseră să ne dea nouă teste absurde pe vremea când eram librar.

Pe stradă, un nene mort de beat îmi zice împleticit că „nij doi lei nu faci, făăă”, iar eu mă opresc și întreb zâmbind entuziasmată „Doi lei? Așa de mult? Păi ce-am făcut să merit doi lei?” – se bâlbâie, probabil se mai trezește un pic, pleacă mai departe.

Doamnele cu fuste și batic ce păzesc etern niște pliante în fața rectoratului tremură în soarele dimineții. De data asta chiar îmi vine să mă opresc, sunt curioasă ce discuții am putea avea. Ezit și-apoi îmi văd de drum, când văd titlul unui astfel de pliant, ceva despre „când vor înceta războaiele?” sau cam așa ceva. Păi cum să te întrebi când? Când ura nu va mai fi principalul motor al religiei, îmi spun, când nu se vor mai comite crime în numele religiei, când nu vei mai crede că ăla care s-a născut pe alt continent și nu a auzit de dumnezeul tău e păcătosul cu care se va umple Iadul.

Imediat lângă, pe o bancă, un cuplu în vârstă. El stă cu capul plecat și tace, ea se ceartă-n gura mare, făcându-l prost din timp în timp, explicându-i cum ba da, ar trebui să îi pese de referendum, chiar dacă mai are un pic și moare. Dacă nu noi, atunci cine să voteze?, asta se întreabă doamna în vârstă pe lângă care trec grăbite două femei care nu se țin de mână, dar care sunt, cel mai probabil sau cel puțin în ochii mei, un cuplu mult mai fericit decât cel de pe bancă. Sau măcar nu atât de plin de ură, asta aș garanta.

Deși e tot mai mult rău în noi și-n jur, eu sper că nu se stinge lumina-n jurul iubirii weekendul acesta.

Facebook Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *