Bunica rar cosea câte ceva; de cele mai multe ori cârpea. Asta pentru că repara hainele vechi, iar a cârpi chiar asta înseamnă: a petici, a face tot posibilul ca un articol de îmbrăcăminte să mai trăiască o săptămână-două, poate o lună. A coase, cel puțin pentru mintea mea de copil, presupunea ceva nou, ceva lucrat de la zero după standarde actuale. Pentru a cârpi trebuia să strici întâi ceva, după care să iei firele de ață moale și să te chinui să le bagi în ac. Pentru a cârpi trebuia să fii dispus să mai acorzi o șansă și să fii conștient că rezultatul avea să semene cu obiectul inițial, dar că nu avea cum să mai fie identic. Continue reading