Necunoscuta, rețeta Kubica

Mi-a plăcut tare mult Fata cea bună, despre care am scris aici, așa că am fost bucuroasă să aflu că a apărut Necunoscuta, un alt thriller psihologic scris de Mary Kubica, a cărei fană mi-am dat seama că sunt. Iar noua carte e cel puțin la fel de bună ca prima; dacă despre Fata cea bună am auzit din foarte multe locuri că seamănă cu Fata din tren (pe care n-am citit-o încă), pe aceasta din urmă nu aș ști cu ce să o compar, dar aș saluta respectuos faptul că a reușit să mă surprindă. O invazie de fete necunoscute și misterioase în literatura din ultimii ani, iar cea din cartea de Kubica nu face excepție.

Necunoscuta dovedește că nu poți fi niciodată prea precaut, că niciodată nu îl poți cunoaște destul pe cel de lângă tine – nu în chestiunile esențiale, în orice caz. O tipă (soție și mamă) nu rămâne indiferentă la aparenta dramă a unei adolescente care stă-n ploaie cu un sugar în brațe; o ia acasă și încearcă să o ajute în timp ce o descoperă pas cu pas, dar în limitele stricte impuse de fată.

Avem, pe de o parte, secrete dezvăluite în ritm de picătură chinezească și inutile până nu se ajunge la umplerea imaginii de ansamblu, iar pe de altă parte un șir de speculații despre emoțiile și traumele care motivează oameni și pe acțiunile acestora (am verificat și Kubica a fost profesoară de istorie, nu are treabă cu psihologia); oricum ar fi, mie mi se par plauzibile teoriile ei.

Rețeta Kubica este alcătuită din: un nucleu familial șubred (soțul se îndepărtează, soția îi bănuiește fiecare mișcare, fiica crește și nu își suportă părinții), un personaj cu un ușor complex de Dumnezeu (dar care deviază absolut neașteptat, deci superb), un element străin care atentează la nucleul deja slăbit (aici, într-un fel de treime: soția cu tentația ei, soțul cu colega mai tânără care îi dă târcoale, iar fiica și toată familia sub amenințarea adolescentei necunoscute pe care mama o aduce în casă). Pe final devine (prea) vizibil roman polițist, cu detectivi, spitale și poliție implicate, dar să citești Kubica este mereu antrenant, merge pe plajă și așa te asiguri că nu plictisești, ba chiar că are ce să te bântuie. Și te lasă cu cel puțin vreo două întrebări despre tine, izvorâte din comparația pe care probabil vei fi tentat să o faci cât citești: hm, ce fraier(ă), eu n-aș face așa! Dar cum ai face?


Nu trebuie să fiu crezută pe cuvânt; găsești cartea aici.

Facebook Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *