Michel Houellebecq, definiția incorectitudinii politice

Nu mai știu când l-am descoperit pe Houellebecq, au trecut niște ani, iar eu eram prin facultate. Nici nu mai țin minte ce-am citit, deși cred că era Platforma. I-am mai citit câteva romane, m-au dezamăgit poeziile, dar rămâne printre prozatorii contemporani pe care îi prefer. Cu Supunere și Serotonină doar mi-am reconfirmat părerea bună pe care o am despre scrisul lui Michel Houellebecq. Continue reading “Michel Houellebecq, definiția incorectitudinii politice”

(Dezastrul de la) Cernobîl – cartea sau filmul?

Despre Cernobîl știa cam toată lumea, deși a devenit „la modă” abia odată cu apariția miniseriei omonime, coproducție HBO și Sky. Spun că știa cam toată lumea, cu accent pe acest „cam”, pentru că după ce a intrat în trenduri și a urcat în preferințele de vizionare, destul de mulți oameni s-au întrebat, online și-n văzul tuturor, „de ce nu avem și un al doilea sezon cu un subiect așa interesant” sau „de ce o fi scos și Svetlana aia carte după serial?” Continue reading “(Dezastrul de la) Cernobîl – cartea sau filmul?”

ceva finuț

În primăvara lui 2019 a apărut la Editura Polirom Mica mea inimă de om singuratic, primul roman semnat de poetul Vlad Drăgoi. Și eu recunosc că am avut emoții când am început să citesc, pentru că sunt de părerea aceea învechită că nu poți să le faci pe toate (la fel de) bine. M-a prins romanul de la primele rânduri, iar de la primele pagini am știut că nu las cartea din mână până nu ajung la final. Bine că am început-o la 1 noaptea. Continue reading “ceva finuț”