lectură în dialog | Kurt Vonnegut – Barbă Albastră

Dragoș Preutescu și Anca Zaharia și-au dat seama, ca mulți alții înaintea lor, că degeaba citești dacă nu începi să și discuți despre cărțile astfel descoperite, prin urmare începem o serie de recenzii altfel: alegem o carte, o citește fiecare dintre noi, iar dialogul rezultat (care deseori începe chiar înainte de a ajunge la finalul cărții) îl citiți aici, în rubrica Lectură în dialog. Astăzi vă arătăm și vouă ce am discutat după ce am citit Barbă Albastră, scrisă de Kurt Vonnegut, și vă invităm și pe voi să ne „întrerupeți” cu idei noi, întrebări sau concluzii. Continue reading “lectură în dialog | Kurt Vonnegut – Barbă Albastră”

reco | HOMO ZEUS @Compania9

E 22.33, beau cafea și mă forțez să clipesc și să mă mișc; am momente relativ dese de completă încremenire, pradă unei revelații pe care n-o voi mai înțelege și n-o voi mai simți la fel ziua următoare, prinsă în dezamăgirea că trăiesc sau, dimpotrivă, bucuria că sunt în viață și azi. Acum, cu atât mai mult: am văzut HOMO ZEUS, ultima parte din Trilogia HOMO CONTEMPORANUS a lui Paul Cimpoieru. Și m-a lovit atât de tare, încât am simțit că fiecare cuvânt a fost despre mine, din mine și pentru mine, că fiecare imagine mi-a fost decupată din creier și ilustrată în acest spectacol de la care am plecat nu altcineva, ci mai mult eu decât am fost vreodată. Ca să nu risc să vă pierd folosind cuvinte mari, aș spune doar că mă simt așa doar când văd, iar și iar, filmul unguresc ON BODY AND SOUL, ori că am mai ajuns în zona aceasta de introspecție doar după ce am văzut FAUST-ul sibian. Continue reading “reco | HOMO ZEUS @Compania9”

Suntem povești alcătuite din renunțări și „Noduri”

Citisem undeva de teoria conform căreia Domenico Starnone este Elena Ferrante; în alt loc, că soția lui și traducătoarea Anita Raja ar fi, de fapt, cea care publică sub pseudonimul autoarei Tetralogiei napolitane. A fost o vreme, scurtă, când mi-a păsat și mie de identitatea Elenei Ferrante, după care mi-am dat seama, din fericire, că chiar nu-mi pasă: vreau povestea, nu omul din spatele ei. Nu vreau să știu dacă tot Starnone a scris și tetralogia sus-amintită, cum nu vreau să știu ce mănâncă Ferrante la micul-dejun, ce pasiuni are și ce necazuri a avut de-a lungul vieții. Mi-e de-ajuns ce și cum scrie. Continue reading “Suntem povești alcătuite din renunțări și „Noduri””