Jurnal de librar, editura Herg Benet, 2017

Jurnal de librar a apărut în vara lui 2017 la editura Herg Benet și face parte din colecția Blog’n’Roll. O găsiți aici.

Despre ea, Andreea Ban (Serial Readers) a spus:

„Scenele redate de Anca ar fi amuzante dacă nu ar fi triste. Așa a spus, la un moment dat, un cititor și i-am dat dreptate. La prima citire, te amuzi. Uneori (de cele mai multe ori!) râzi cu lacrimi. La a doua citire, sau poate chiar la a treia, partea amuzantă rămâne deoparte și vezi realitatea. Vezi omul din spatele cărților și oamenii pe care îi întâlnește zi de zi, oamenii aceia care nu au habar că librarul citește cărți și nu gânduri. Citind cartea Jurnal de Librar, nu numai că vei privi cu alți ochi librăritul, dar e foarte posibil să te împrietenești cu primul librar care îți va ieși în cale și să-i mulțumești pentru răbdare, pentru zâmbet și chiar să aranjezi cartea căzută de pe raft pe care, între doi clienți nehotărâți, țârâitul telefonului și cutia cu noutăți ce trebuie etichetate și puse la raft, nu a reușit să o așeze la locul ei.”

Iar eu am zis, pentru coperta a IV-a:

Jurnal de librar a fost, la început, un hashtag pe care-l foloseam la finalul fiecărei povestiri legate de ceea ce mi se întâmpla la muncă pe care o puneam pe Facebook nu atât din dorința de a arăta ce amuzantă e viața de librar, ci mai mult sperând că publicul larg, consumatorii de carte și nu numai, vor vedea meseria de librar mai aproape de ceea ce este ea de fapt și mai puțin un „ah, ce frumos, stai toată ziua și citești și mai iei și salar”. Nu, n-ai nici măcar voie să citești la muncă în cele mai multe locuri. Și dacă ar fi așa, salariul nu e deloc de invidiat.” 

 

Despre Jurnal de librar au scris:

Sertarul cu ură, editura Herg Benet, 2015

Sertarul cu ură a apărut în toamna lui 2015 la editura Herg Benet. Îi găsiți descrierea și informațiile adiționale aici.
Dacă ați citit cartea sau dacă aveți în plan, dacă vreți să o iubiți sau să o criticați, o găsiți pe Goodreads aici.

Dacă vreți să-i dați un like, aici.

Despre această carte, Cristina Nemerovschi a spus următoarele:

Anca Zaharia este unul dintre acei rari scriitori inteligenți, cu gust impecabil în ce privește literatura scrisă de alții, care a citit și a înțeles îndeajuns de mult încât își permite să se joace chiar și cu acele teme în fața cărora novicii au în general o formă de respect paralizantă, care le inhibă scrisul, ajungând să-l facă ridicol, fals sau clișeic – aflată la polul opus, Zaharia scrie cu ușurință și umor despre moarte, iubire, copilărie, părinți, obsesii, nemulțumiri, dezgust, despre lumea din jur, simțind că tot ceea ce poate fi trăit poate fi de asemenea pus într-o poezie. Și câtă dreptate are!

Iar Mihail Vakulovski:

Poezia Ancăi Zaharia e biografico-existenţială & cotidiană, directă şi sinceră cînd e existenţială şi dură, ironică sau la limitele disperării cînd e cotidiană (vezi întîlnirile cu cerşetorii, de exemplu). În orice caz, poezia Ancăi Zaharia e dură şi directă, iar după ce o dezbraci (imaginar) de procedee & tehnici poţi vedea verdicte & concluzii tăioase & nemiloase: „fiecare punct negru e un răspuns/fiecare rid de la colțul gurii/e o întrebare/fiecare cută de grăsime de pe burtă/e o revoltă mută și apoi resemnare tristă“. Stări şi sentimente exprimate cu multă exactitate, ca-ntr-o strofă din poemul 59: „dacă nu apeși la timp/mori / dacă apeși mai devreme/cu o secundă/mori“. Un debut foarte tare. Lectură utilă şi… plăcută!

Despre Sertarul cu ură au mai scris: