Hăul care se cască între doi oameni – Sunset Park

Pe Paul Auster îl admir și-l citesc cu excepțională atenție, sorb fiecare cuvânt și mă bucur că mă face să mă simt, de absolut fiecare dată, într-un acasă pe care poate că nu l-am văzut și nu l-am trăit niciodată, dar pe care îl percep în totalitate așa cum, sunt convinsă, vrea să-l transmită autorul – așa a fost când am citit Trilogia New York-ului și LeviatanContinue reading “Hăul care se cască între doi oameni – Sunset Park”

M-am scufundat în proza Sylviei Plath ca într-un ritual de purificare

Pe Sylvia Plath o am în casă de câțiva ani, am admirat-o și chiar adulmecat-o de la distanță în tot acest timp, însă nu am avut acel ceva necesar pentru a pune mâna pe carte și a o păstra acolo până la ultima pagină. Cum mă știți, cred cu tărie că trebuie un anume moment pentru fiecare carte, iar când cele două nu se sincronizează, ori nu citești, ori nu-ți place o carte care, altfel, ar fi-n topul favoritelor pe Goodreads. Continue reading “M-am scufundat în proza Sylviei Plath ca într-un ritual de purificare”