Un manifest pentru depresie: Sieland

Sieland este volumul de debut în poezie al lui Cristian Ciulică – un foarte tânăr poet care m-a făcut să mă întreb sincer: dacă debutul arată astfel, cum vor fi și cât de bune se vor dovedi următoarele cărți? De aici, desigur, e loc de mers doar în sus.  Și sigur că asta mă sperie cumva, mă intimidează și mă entuziasmează, căci știu că România nu-i chiar locul cel mai prietenos cu scriitorii geniali; știu pentru că mă gândesc la Flavius Ardelean, căruia orice altă țară care pune preț pe literatura bună i-ar face o statuie. Și nici măcar nu glumesc. Continue reading “Un manifest pentru depresie: Sieland”

Ce să faci dacă-mi place poezia?

Știți cum e, ori aflați dacă nu. Ești tânăr, ești poet și nimeni înaintea ta nu a mai scris versuri și nimeni după tine nu va mai aprecia poezia.

Așa crezi și cu asta te justifici când auzi de o oarecare poetă, Krista Szocs în acest caz, și-ți spui că nu, tu nu o vei citi, că prea vorbește lumea despre ea. Pe atunci eram destul de tânără (la minte, că nu a fost chiar acum o veșnicie) încât să cred că, dacă se vorbește despre tine, ești prost.  Continue reading “Ce să faci dacă-mi place poezia?”

Eliberare, luptă și reconfirmarea independenței: „Poezii pentru văduve”

Încep cu ceea ce este evident: cartea asta are un concept grafic de invidiat, iar asta dă unicitate cărții într-o mare de pagini din literatura noastră (care vizual nu se deosebesc unele de altele) și o face, desigur, mai ușor de remarcat. Coperta albă și simplă, cu un păianjen simpatic perfect centrat și paginile cu colțuri „prăfuite” sunt excelent gândite în raport cu ideea de bază a cărții. Poezii pentru văduve a apărut în 2016 la editura Herg Benet, are puțin peste 90 de pagini și e împărțită în șase capitole. Continue reading “Eliberare, luptă și reconfirmarea independenței: „Poezii pentru văduve””