Michel Houellebecq, definiția incorectitudinii politice

Nu mai știu când l-am descoperit pe Houellebecq, au trecut niște ani, iar eu eram prin facultate. Nici nu mai țin minte ce-am citit, deși cred că era Platforma. I-am mai citit câteva romane, m-au dezamăgit poeziile, dar rămâne printre prozatorii contemporani pe care îi prefer. Cu Supunere și Serotonină doar mi-am reconfirmat părerea bună pe care o am despre scrisul lui Michel Houellebecq. Continue reading “Michel Houellebecq, definiția incorectitudinii politice”

lectură în dialog | Ismail Kadare – Palatul Viselor

Dragoș Preutescu și Anca Zaharia și-au dat seama, ca mulți alții înaintea lor, că degeaba citești dacă nu începi să și discuți despre cărțile astfel descoperite, prin urmare începem o serie de recenzii altfel: alegem o carte, o citește fiecare dintre noi, iar dialogul rezultat (care deseori începe chiar înainte de a ajunge la finalul cărții) îl citiți aici, în rubrica Lectură în dialog. Astăzi vă arătăm ce am discutat după ce am citit Palatul Viselor, scrisă de Ismail Kadare, și vă invităm și pe voi să ne „întrerupeți” cu idei noi, întrebări sau concluzii. Continue reading “lectură în dialog | Ismail Kadare – Palatul Viselor”

Laur – un erou ciudat într-o lume nebună

Laur, de Evgheni Vodolazkin, a apărut în colecția Raftul Denisei de la editura Humanitas Fiction în 2014 și a devenit rapid bestseller. Are 328 de pagini și o super-copertă; de obicei, variantele în română ale unor cărți bune ajung să aibă copertă nepotrivită și plictisitoare. Aici e clar cazul invers: coperta traducerii în română arată mult, mult mai bine decât originalul.

Continue reading “Laur – un erou ciudat într-o lume nebună”