De Irvine Welsh am mai citit doar Acid House, iar modul dezaxat în care scrie l-a făcut să devină repede autor pe care să-l vânez pe rafturile librăriilor, exact în același fel în care mi-am descoperit și apoi mi-am dezvoltat obsesia pentru un alt dezaxat, Chuck Palahniuk.
Viața sexuală a gemenelor siameze a apărut la editura Polirom în anul 2015, un an în care a plouat cu bunătăți literare de la Polirom, de la Humanitas și Nemira și Trei.
Am început citirea cărții așteptându-mă la cu totul altceva, iar acesta este un plus al scriitorului. Că e bine să nu primești mereu chiar ceea ce aștepți; e interesant, incitant. Însă nu știu dacă m-am bucurat pentru ce am primit. În mod cert m-a intrigat subiectul, dar până la un așa nivel că, pe la mijlocul cărții sau chiar mai devreme, am decis că e momentul să fac sport.
Obsesia pentru sport a unuia dintre personaje, Lucy Brennan, e molipsitoare. Iar sedentarismul și sila (lenea) Lenei Sorenson (see what I did there?) m-a făcut să-mi recunosc portretul și, prin urmare, să-mi doresc să devin un pic mai mult Lucy și ceva mai puțin din Lena – fizic vorbind, căci Sorenson e un geniu într-ale culturii, iar asta a făcut lectura una alinătoare.
Cartea începe cu Lucy (antrenor personal și femeie super-activă) care, frustrată că iubitul ei se plângea de dureri de spate în loc să accepte să facă sex cu ea, pleacă de la el și întâlnește pe drum doi indivizi care fug de un al treilea, acesta părând că ar vrea să-i împuște. Ea îl pune la pământ și îi scapă pe cei doi, iar Lena Sorenson este grăsana ratată social care filmează totul cu telefonul.
Poliția ajunge, Lucy devine vedetă la televizor și-n ziare, Lena începe să o stalk-uiască, cele două devin cumva interdependente și ajung să împartă și mai multe momente cretine. De aici, acțiunea se denaturează și mai mult, devine tot mai puțin verosimilă și tot mai bună, exagerat de bună.
Stric suspansul dacă mai dau detalii, însă trebuie menționat că, orice ai crede că urmează să se întâmple, așa e (condiție valabilă doar dacă ai în minte ceva aflat la culmile absurdului). Irvine Welsh atacă probleme contemporane cu o aciditate admirabilă.
Deci presupun că e adevărat ce ne spun toate cărțile alea tâmpite: creațiile artistice mărețe se nasc din împreunarea a două tendințe opuse. (pag. 390)
Leave a Reply