Libertatea umană, homofobia și antisemitismul. „Ochelarii cu ramă de aur”

Ochelarii cu ramă de aur a apărut în original în 1958. Traducerea de față, din limba italiană, e semnată de Rodica Locusteanu și a fost publicată în 2024 de editura Pandora M, în imprintul Anansi. World Fiction.

Citisem înainte despre carte că e scrisă extrem de actual și, fără să știu altceva decât că e vorba despre un personaj homosexual și o perioadă cu antisemitism în creștere în Italia, m-am apucat de citit ceea ce avea să se dovedească a fi o surpriză foarte plăcută.

În anii ’30, în Ferrara ajunge un medic nou, pe nume Fadigati, la care toată lumea se raportează cu respect, ba chiar cu admirație. Pe măsură ce timpul trece și locuitorii sunt tot mai intrigați de singurătatea medicului, aceștia își fac o misiune din încercarea de a-l însura pe Fadigati.

Singurătatea lui este de-a dreptul deranjantă pentru indivizii care nu-și pot închipui oamenii funcționând altfel decât în cuplu („Soților, ca și soțiilor, li se părea absurd ca un om de valoarea lui să nu se gândească să-și întemeieze totuși o familie”, pag. 13). Unul heterosexual, se înțelege, căci comunitatea încă nu descoperise, în acest punct, că pe Fadigati în interesau doar bărbații.

Relațiile lui sunt discrete, comportamentul lui profesional este ireproșabil, dar singurătatea lui dă naștere unor zvonuri care, încet-încet, se adeveresc. Din tot respectul lor nu mai rămâne decât cel mult o răceală amenințătoare, deși nu sunt puțini cei care nu se sfiesc să-l eticheteze deschis pe doctorul Fatigati drept „poponar bătrân” (pag. 27).

Personajul narator nu își amintește cu precizie data întâlnirii cu doctorul, dar mai știe contextul și cum se împrietenesc, pe parcursul navetei făcute de mai multe ori pe săptămână între Ferrara și Bologna. Îl descoperă pe Fadigati pe frânturi, alături de ceilalți studenți, deși „căutam pe chipul lui familiar urmele, semnele, aș zice chiar un fel de pecete vizibilă a viciului, a păcatului său” (pag. 34). Treptat, fără un motiv anume – altul decât că se simt superiori lui, poate, pentru preferințele romantice diferite, studenții „prieteni” își pierd respectul față de doctor și cu toții încep să-l ridiculizeze tot mai agresiv.

Toate acestea au loc pe un fundal istoric tulbure: evreii italieni fasciști care nu simt sau neagă pericolul care se apropie, nazismul înfloritor și contaminarea ideologică. Odată cu promulgarea legilor rasiale, istoria mare vine să acopere dramele „mici”, personale – Fadigati este lovit și jefuit de iubitul mai tânăr, dar pare că nimic nu mai contează când comunitatea se raportează la victimă ca la un vinovat absolut.

În același timp, ca o ironie a sorții, antisemitismul în creștere nu înseamnă că tocmai cei vizați de acesta nu folosesc exact aceleași fracturi logice pentru a justifica homofobia de care dau dovadă cu o oarecare mândrie.

Am găsit, în Ochelarii cu ramă de aur, încă un cadou potrivit celor care, plini de certitudini despre cine este mai om decât altcineva, insistă să-și poarte limitările și preconcepțiile dăunătoare cu mândrie.

Știu că e naiv din partea mea să cred că ficțiunea ne poate învăța, odată pentru totdeauna, ceea ce realitatea istorică a eșuat, dar măcar atâta speranță mai am. Poate că mesajul potrivit există undeva și doar așteaptă urechea potrivită. Poate că libertatea umană mai are o șansă.