„Pădurea Vrăjitoarei Mici”. Despre natura fascinantă, parentingul cu blândețe și curiozitatea copiilor

Pentru cititorii pasionați de literatura română contemporană, Mihai Buzea nu este un nume nou. Acesta a publicat opt romane, iar Pădurea Vrăjitoarei Mici este prima sa carte pentru copii. A apărut anul acesta, în 2025, la Editura Frontiera, și se adresează copiilor cu vârsta de peste 7 ani, aflăm de pe site-ul editurii (pe cărți n-am văzut pe nicăieri categoria de vârstă pentru care se recomandă cartea și nu pricep de ce). Eu am constatat că merge excelent și la peste 30, așadar să știți că o recomand și adulților, nu neapărat celor nostalgici după inocența și curiozitatea copilăriei, nu doar celor mici.

Pădurea Vrăjitoarei Mici este povestea unei fetițe care explorează lumea pe cont propriu, însă însoțită îndeaproape de tatăl care îi oferă explicații și protecție, având rol de ghidaj atunci când fetița are nevoie de ajutor ori îndrumare. Lumea în cauză este o pădure magică, unde Pisicone poate vorbi cu tot ce o populează. 

Unul dintre atuurile pe care le admir când vine vorba de această carte este faptul că poate să-i învețe pe copii foarte multe fără ca aceștia să-și dea măcar seama că intră în lumi doldora de informație, probabil fascinați de diversitatea florei, faunei, personajelor și interacțiunii dintre ele. 

Salut cu bucurie colecția „Mic roman” de la Editura Frontiera, dedicată copiilor care pot să asculte povești lungi sau care chiar citesc singuri.

Natura

Urmărind aventurile lui Pisicone, fetița-licornă, și fără să conștientizeze că are parte și de o mică lecție, micul cititor se împrietenește cu câteva specii de plante și animale despre care află detalii esențiale (care și în ce mod sunt periculoase, de exemplu, sau de unde provin anumite specii de plante sau zburătoare și cu ce se diferențiază de altele, cine ucide de plăcere și cine o face de nevoie), precum și denumirile lor științifice.

Deși Pisicone e bună și blândă, fiind lipsită de sadismul proverbial al copiilor, trece totuși prin niște momente în care e tentată să stârpească plante pe care le percepe drept amenințări, însă în final ajunge să înțeleagă rostul fiecăreia, ba chiar e și ajutată să le înțeleagă rostul tuturor și să le aprecieze diversitatea de soluții găsite în mii de ani de evoluție și adaptare la co-existența cu dăunătorii de pe Terra.

Fără strop de ton didactic, cartea lui Mihai Buzea poate să-l învețe pe copilul cititor despre natură.

Diversitatea. Alteritatea

Intrând în contact cu o atât de mare diversitate din mica junglă urbană pe care o explorează în compania tatălui care are rol de supraveghetor ce stă mereu pe o bancă și citește (am crede că o ignoră sau că e nepăsător, pentru că de multe ori e caracterizat drept „neatent”, însă eu l-am găsit mai degrabă plin de încredere în copilul său și în felul în care se vede că a crescut-o până în acel moment), fetița nu este prea mult luată prin surprindere când întâlnește oameni noi, cu posibilități diferite de ale ei și cu provocări pe care Pisicone încearcă să le rezolve sau măcar amelioreze ori animale diferite de ea, e mai degrabă respectuoasă cu ceilalți, curioasă în limitele politeții și în ciuda vârstei mici.

De asemenea, fetița știe despre ea că este imigrantă, la fel ca părinții săi, și percepe lumea necuvântătoarelor (cu care ea vorbește, se înțelege) și prin această lentilă a alterității, cu tot cu conștientizarea faptului că se vorbesc alte limbi, unele la care ea nu are acces.

Ilustrațiile

Ilustrațiile sunt făcute de Ioana Pârvan și arată excepțional, cromatica aleasă e de mare efect – toate sunt alb-negru, iar singura pată de culoare este un roșu ocazional care accentuează și vizual ceea ce narațiunea ar reuși din plin și fără acestea. 

Despre Ioana Pârvan aflăm că se află la a doua carte pe care o ilustrează și că are o vastă experiență pe zona de design grafic și ilustrație, având o educație artistică ce se întinde pe mai mult de un deceniu. Lucru care, cred eu, se vede și se simte în lucrările realizate pentru Pădurea Vrăjitoarei Mici, de vreme ce fiecare mic detaliu surprinde o parte amplă dintr-o lume reprezentativă pentru narațiunea pe care se vede că nu doar a înțeles-o, ci a și trăit-o. Și aici este un alt mare merit al poveștii lui Buzea: universul lui nu te lasă indiferent, ci te acaparează, iar personajele sunt la limita dintre real și ideal, parte dintr-o convenție pe care n-am fost vreo clipă tentată să o contest.

Ilustrațiile Ioanei Pârvan au un farmec aparte.

Interesant

Aș vrea să punctez alte câteva aspecte legate de ce m-a surprins citind cartea lui Mihai Buzea. În primul rând, m-a uimit faptul că figura maternă lipsește – nu în totalitate, nu e o familie monoparentală, însă mama este mai mereu plecată la lucru, iar tatăl este cel care stă cu fetița care explorează, o realitate mai degrabă rară și tocmai de aceea impresionantă, pentru că nu am găsit multe reprezentări ale acestui fenomen în cărțile pe care le citesc în mod obișnuit.

În al doilea rând, am găsit câteva roluri de gen și stereotipuri pe care aș fi vrut ca tatăl să le explice altfel fetiței cu „puteri magice, dar mici de tot”. Avem multe funcții, îndeletniciri și roluri despre care fetiței i se spune că sunt specifice mamei, pentru că ea se pricepe, nu ca tații, care se pricep la bere și la câteva lucruri practice din afara casei. Mai mult, mamei „nu-i place nicio Pădure, că-i e frică de câini, îl corectă Pisicone. E mămică, nu tătic” (p. 103). Faptele personajelor mai degrabă contrazic aceste afirmații – tatăl pare să fie îngrijitorul primar al fiicei.

Într-adevăr, nu citesc atât de multe cărți pentru copii pe cât mi-aș dori, însă îndrăznesc să pun Pădurea Vrăjitoarei Mici în topul preferatelor mele pentru felul în care mi-a amintit de poveștile descoperite în copilărie, dar și de magia inerentă a acelor ani, însă printr-o narațiune de actualitate, modernă și totuși nelipsită de farmecul specific primilor ani de descoperiri incredibile.

Nu trebuie să fiu crezută pe cuvânt; găsești cartea AICI. Dacă recomandările mele de carte ți se potrivesc și îți plac cărțile pe care le descoperi cu ajutorul meu, susține proiectul independent ancazaharia.ro abonându-te pe Patreon.