Mi-am comandat Poeta X fără să citesc prea multe despre carte, așa cum fac de obicei, doar răsfoind puțin preview-ul cărții de pe site-ul editurii. Abia după ce am primit-o am văzut că e un roman în versuri și tot atunci am aflat mai multe despre autoare: cum a vrut să fie rapperiță, apoi s-a atașat de spoken word poetry și a obținut National Book Award for Young People’s Literature în 2018. Cartea ei e cum te-ai aștepta de la un volum premiat: transmite o multitudine de senzații, deseori conflictuale, contradictorii, intense.
Xiomara este vocea principală a acestei cărți: e o adolescentă care provine dintr-o familie în care mama este profund religioasă și controlează mai toate aspectele vieții membrilor familiei, îndemnându-i – chiar și împotriva dorinței lor – către modalități prin care se pot apropia de divinitate. Iar acest lucru devine tot mai greu când Xiomara și fratele ei geamăn ajung la vârsta la care îndrăgostirea e inevitabilă. Refugiul Xiomarei devine un caiet în care scrie poezii parcă fără încetare, iar tocmai acest contact cu o altă dimensiune posibilă a vieții îi dă curajul de care are nevoie pentru a se afirma.
Poezia devine, pentru Xiomara, un foarte eficient și potrivit înlocuitor al religiei: „Marțea a devenit echivalentul meu/ pentru duminica lui mami. Un cerc de rugăciune.” Versurile surprind chiar trecerea aceea fragilă și sensibilă dintre pacea copilăriei, cu tot cu naivitatea ei, și adolescența tumultuoasă, chiar periculoasă pentru o fată frumoasă, care are parte de atenție din partea celor din jur – fie ea atenție dorită sau, de cele mai multe, ori nedorită și stânjenitoare. În contextul distanțării de biserica aprobată de mama, Xiomara află chiar de la aceasta definiția cuvântului dominican cuervo: „O fată oarecare. Blugi fără buzunare/ care atrag privirile bărbaților. Păr lung./ Cercel în nas. Cercel în buză. Cercel în/ limbă. Mulți cercei. Tot felul de inele/ mai puțin unul cu diamant pe mâna stângă.”
Deși e clar o carte pentru adolescenți, eu am citit-o cu bucurie și interes, cu multă curiozitate față de mesajul transmis și de modul ales pentru a face asta, și cu siguranță o recomand și altor adulți. Poate că mai ales celor care au adolescenți prin preajmă… și pe care poate că au uitat cum să-i privească și cum să-i asculte.
Nu trebuie să fiu crezută pe cuvânt; găsești cartea aici.
Leave a Reply