Știind că Ready Player One se bazează pe universul pop culture al anilor ’80, dar și pe jocurile acelei perioade, n-am avut mari speranțe să pricep ceva din carte, dar m-a încurajat recenzia Oanei de pe Serial Readers. Eu fiind născută după 1990, ce șanse ar fi fost să înțeleg ceva din carte?
Noroc că am un frate fix cu 11 ani mai mare, iar el mi-a fost ghidul copilăriei și adolescenței în ceea ce înseamnă filme, cărți și muzică. Și jocuri, dar la acest capitol nu l-am ascultat cu ambele urechi, așa că aici am simțit lipsa unor informații care mi-ar fi făcut, probabil, lectura și mai savuroasă.
Acțiunea din carte se petrece în anul 2045, când lumea devine aproape imposibil de locuit, iar realității murdare îi ia locul realitatea virtuală și lumea din OASIS (nu mi-a plăcut că, în traducere, s-a optat pentru varianta „SISAO”, care sună nasol). În OASIS ai la dispoziție planete pe care să le explorezi, misiuni de îndeplinit ca să-ți permiți upgrade-uri; te duci la școală virtual, nimeni nu știe cine ești în viața reală și, mai ales, nu știe că tu stai ghemuit într-o rulotă mizeră, proțăpită peste alte câteva zeci.
În carte, la fel ca-n film, moda anilor ’80 se întoarce; mai bine zis, interesul pentru ea. De la tunsori la formații underground și până la cărți pentru geeks și filme asemenea. Iar miza e uriașă: cunoașterea la perfecție a tuturor detaliilor unor vremuri de mult timp apuse duce un fericit spre câștigarea unei competiții în urma căreia moștenește tot ce a lăsat Halliday, cel mai bogat om de pe Pământ și părintele SISAO, în urmă.
Aș recomanda-o deopotrivă celor care au prins epoca în cauză, din motive evidente ce țin de nostalgie în primul rând; iar celor mai tineri chiar decât mine le-o recomand să o citească după ce iau alături câteva foi și-un pix, să-și noteze referințele pe care nu le prind din prima și care îi fac suficient de curioși cât să înceapă apoi să joace un joc „antic” sau să citească ceva „de pe vremea voastră”.
Ready Player One e la reducere aici.
Leave a Reply