De Bacovia mă leagă… județul natal, inadaptarea constantă, continua rumegare a ideii că nimic din ce facem sau suntem nu contează fundamental dacă luăm în calcul universul mare și parcursul lui. Și fascinația pentru versurile lui întunecate, care mi-au arătat în adolescență că nu eram atât de greșită pe cât mă făcea restul lumii să mă simt. Așa că nici n-am clipit când a apărut Iorgu, am fost la librărie și m-am întors încetișor, citind câteva rânduri, făcând câțiva pași, având grijă să nu mă las atât de prinsă încât să încurc vreun alt pieton. Nici nu știu când am ajuns la final, n-am apucat nici măcar să iau notițe, așa cum fac în cele mai multe dintre cazuri. Continue reading