Abia după ce am trecut de jumătatea romanului Răul a început să-mi placă cu adevărat cartea; tot atunci m-a prins și acțiunea, de fapt, și m-a cucerit personajul care se aruncă în luptă ca un kamikaze într-o epocă în care abuzul și hărțuirea din sistemul educațional nu puteau fi filmate și distribuite, iar asta mi-a amintit cumva de un vers de-ale lui Cheloo, despre băiatul de oraș, care nu mai dă „cu pumnul, dă mesaj”. Continue reading