Am avut dintotdeauna o relaţie ambiguă cu sportul şi mişcarea; în copilărie nu aveam o sală de sport la şcoală, iar genuflexiunile se făceau în clasă, printre bănci, în timp ce vremea bună ne trimitea uneori în curtea şcolii, unde jucam fotbal printre bolovani mai mari decât mingea – pe care o aduceau de acasă colegii, eu nu-mi aduc aminte să fi avut vreodată şcoala ceva, orice din zona de echipament, nici măcar o minge, nici o capră de sărit, nici o coardă, nimic. De haine potrivite pe noi, copiii, nici nu putea fi vorba, fiecare venea la şcoală cu ce avea pe acasă, iar oferta nu era niciodată prea bogată. Continue reading