În vreme ce conștiința națională este necesară și obligatorie pentru buna evaluare și păstrare a integrității teritoriale în mod democratic, doctrina ce presupune o atenție exacerbată acordată mândriei nejustificate și validate cu prețul libertății și vieții „celorlalți”, adică a minorităților, este cel puțin dăunătoare și, cred eu, înapoiată pentru secolul în care avem pretenția că trăim. Cu toate acestea, o privire în jur ne arată că naționalismul dăunător nu e deloc istorie, ci chiar dimpotrivă. Și cred că o nuanțare (și) prin lectură poate ajuta la educarea (istorică și emoțională) mai eficientă. Continue reading
Tag: non-ficțiune (Page 1 of 7)
Totul e în regulă în mine și în lume e cea mai nouă carte a Petronelei Rotar, publicată în 2024 la Editura Trei, la cinci ani distanță de la Ajută-mă să nu dispar (despre care am scris aici) și e titlul despre care aș zice că reprezintă fâșia de aur lichid care se întărește treptat printre fragmentele și versiunile de viață din celelalte cărți ale autoarei, e firul care unește totul în forma cea mai unitară, deși continuu perfectibilă, cea mai plină de compasiune față de sine și de lume, după cum devoalează și titlul.
O declarație de dragoste și înțelegere pentru sine și ceilalți deopotrivă, precum și un mare exercițiu de a vedea binele de dincolo de răul care de multe ori a părut absolut și etern (și chiar a fost, în acele momente), ba chiar un exercițiu de recunoștință față de sine, de capacitatea de a supraviețui și a oferi alinare, autoconsolare și mecanisme prin care corpul de copil abuzat și-a oferit ce ar fi avut nevoie să primească din altă parte.
Spirala în care am intrat odată cu alegerile de pe finalul lui 2024 și care m-au condus la How Democracies Die (despre care poți citi pe larg aici) a făcut să ajung să vreau să citesc și Arta narațiunii politice. De ce câștigă poveștile voturi în epoca postadevărului, de Philip Seargeant, publicată în 2022 de Curtea Veche, în traducerea din limba engleză a lui Ludovic-Ștefan Skultéty.