Sunt un om slab, recunosc, sar pe-o carte imediat ce văd că-mi transmite coperta că altfel nu se poate. Așa a fost și la Pandora, care m-a atras cu coperta (și cu marginea aia albă care îmi lasă o impresie tare bună, e catchy de parcă m-aș uita la ceva publicat în vest), m-a cucerit cu titlul (știți fascinația mea pentru mitologie) și m-a ținut cu sufletul la gură până m-am apucat propriu-zis de ea datorită sinopsisului de pe coperta a patra, de pe care aflăm că acțiunea are loc la finalul secolului al XVIII-lea (nu-s deloc pasionată de vremurile respective) în Londra (oraș față de care simt nevoia să mă distanțez fie că-i vorba de vacanțe, fie de cărți, simt că nu-i pentru mine și pace), unde Dora Blake, care locuiește cu unchiul său deasupra unui magazin de antichități cândva faimos, se străduiește să devină bijutier și descoperă întâmplător un vas grecesc vechi de milenii, cauză a tuturor necazurilor de mai târziu.

Continue reading