Pe Liviu Ornea l-am descoperit și apreciat pe loc odată cu debutul în proză, Viitorul anterior (n’autor, 2020), după care am citit și Viața ca o glumă proastă (n’autor, 2022), iar acum câteva luni am terminat și O geometrie a tandreței, publicată la același imprint și care cred că mi-a plăcut cât celelalte două la un loc, mai ales pentru sensibilitatea și precizia cu care explorează teritoriul vast al căutărilor sentimentale și identitare la orice vârstă.

Continue reading