Sertarul cu ură a apărut în toamna lui 2015 la editura Herg Benet. Îi găsiți descrierea și informațiile adiționale aici.
Dacă ați citit cartea sau dacă aveți în plan, dacă vreți să o iubiți sau să o criticați, o găsiți pe Goodreads aici.

Dacă vreți să-i dați un like, aici.

Despre această carte, Cristina Nemerovschi a spus următoarele:

Anca Zaharia este unul dintre acei rari scriitori inteligenți, cu gust impecabil în ce privește literatura scrisă de alții, care a citit și a înțeles îndeajuns de mult încât își permite să se joace chiar și cu acele teme în fața cărora novicii au în general o formă de respect paralizantă, care le inhibă scrisul, ajungând să-l facă ridicol, fals sau clișeic – aflată la polul opus, Zaharia scrie cu ușurință și umor despre moarte, iubire, copilărie, părinți, obsesii, nemulțumiri, dezgust, despre lumea din jur, simțind că tot ceea ce poate fi trăit poate fi de asemenea pus într-o poezie. Și câtă dreptate are!

Iar Mihail Vakulovski:

Poezia Ancăi Zaharia e biografico-existenţială & cotidiană, directă şi sinceră cînd e existenţială şi dură, ironică sau la limitele disperării cînd e cotidiană (vezi întîlnirile cu cerşetorii, de exemplu). În orice caz, poezia Ancăi Zaharia e dură şi directă, iar după ce o dezbraci (imaginar) de procedee & tehnici poţi vedea verdicte & concluzii tăioase & nemiloase: „fiecare punct negru e un răspuns/fiecare rid de la colțul gurii/e o întrebare/fiecare cută de grăsime de pe burtă/e o revoltă mută și apoi resemnare tristă“. Stări şi sentimente exprimate cu multă exactitate, ca-ntr-o strofă din poemul 59: „dacă nu apeși la timp/mori / dacă apeși mai devreme/cu o secundă/mori“. Un debut foarte tare. Lectură utilă şi… plăcută!

Despre Sertarul cu ură au mai scris: