Când am citit Copilul de nisip, cea mai apreciată carte a lui Tahar Ben Jelloun, ceva din stilul romanului nu m-a convins, nu mi s-a potrivit, așa că am ezitat puțin înainte de a trece la Mierea și amarul, care însă a reușit să îmi schimbe complet părerea, să mă prindă în țesătura sa complexă și să mă scoată, pe la ultimele pagini, un alt om. Unul mai conștient de binecuvântările și blestemele vieții în general, precum și-ale traiului în anumite sisteme sociale și culturale-n particular. În cazul acesta, cele neprietenoase cu libertățile femeilor, cu drepturile omului, cu glasurile care își revendică drepturi și opinii.

Continue reading