Radu Găvan: „Cinismul meu se naște din dezamăgire”

Pe Radu Găvan l-am descoperit demult, în perioadele mele de convingere (bazată pe necitirea autorilor români contemporani) că „la noi” nu se scrie „ca la ei”, că noi nu vrem și nu putem, că ne lipsește complexitatea și o viziune non-duală asupra lumii. M-au contrazis din plin cărțile pe care le-am tot citit de atunci și care m-au câștigat drept „ambasador”, că tot e țara inflamată la auzul acestui cuvânt.

I-am citit noua carte și, eșuând să îmi leg ideile într-un fel din care să rezulte o recenzie, am preferat să-l las pe autor să ne (re)introducă în lumea unde diavolii au sentimente și se plimbă printre noi, înconjurați și ei de lupi moraliști. Continue reading “Radu Găvan: „Cinismul meu se naște din dezamăgire””

Incinerate, înmormântate, îmbălsămate, disecate, furate, fetișizate: cadavrele

Am dezvoltat o ușoară obsesie pentru cărțile din colecția sapiens a editurii ART și mă cam mândresc cu asta, de vreme ce, la fel ca tot ce a apărut la ei în colecția musai, vorbim despre niște cărți ce trebuie citite și pe care parcă nici nu mai contează dacă le placi ori le adori sau, dimpotrivă, le detești. Ai nevoie de ele și de ce au ele de oferit ca informație, iar asta înseamnă pentru mine o carte foarte bună. Continue reading “Incinerate, înmormântate, îmbălsămate, disecate, furate, fetișizate: cadavrele”

Nu mi-am omorât bărbatul

Liu Zhenyun a scris Nu mi-am omorât bărbatul de parcă ar fi făcut întâi o vizită prin instituțiile românești ale statului, înșirând apoi evenimente demne de teatrul absurdului într-o carte care mi-a amintit de bancul acela cu vecinul care sună să denunțe existența unor bijuterii în lemnele și grădina cuiva, iar Securitatea vine și îi taie lemnele și sapă grădina omului. Nu sunt bună la spus bancuri, așa cum nici Li Xuelian, personajul principal, nu e bună la a-și rezolva o problemă pe care i-o aduce apariția celui de-al doilea copil: încercarea de a-și determina fostul soț, prin lege, să se căsătorească iar cu ea. Am putea fi tentați să zicem că e aproape romantic și chiar așa ar fi dacă Li Xuelian nu ar face asta cu scopul de a divorța iar, „pe bune” de această dată, de vreme ce ea consideră divorțul inițial o minciună. Continue reading “Nu mi-am omorât bărbatul”