Neputințele și nevoile care duc la dependență: „Noi, copiii din Bahnhof Zoo”

Este o experiență aparte să citești o carte pe o temă care îți e familiară, într-o oarecare măsură, să descoperi că e o poveste atât de des întâlnită promisiunea că: „Pot să mă las oricând, doar că n-am chef azi”. Dar nu despre asta voi vorbi la început, ci despre primele mele întâlniri cu acest titlu, Noi, copiii din Bahnhof Zoo, acum mulți ani, când eram librar și exista un anumit tipar al celui care întreba de cartea asta: bărbat trecut de 40 de ani, cu aspect respectabil și doar un licăr de entuziasm de voyeur în privire. După ce am terminat de citit cartea acum, la mai mult de cinci ani distanță de acei domni cu un ușor tremur de nerăbdare în glas, îmi dau seama că erau exact croiți după clientul cel mai des întâlnit al Christianei F.

Continue reading “Neputințele și nevoile care duc la dependență: „Noi, copiii din Bahnhof Zoo””

O singurătate mai lungă decât viața: Schiță, Tranziție și Excelență

Am descoperit-o pe Rachel Cusk cu primul ei apărut în librăriile de la noi, când nu știu sigur dacă eram corect informată despre existența celorlalte două care urmau să fie traduse. Schiță (Outline) a apărut în 2019 în România, iar acesteia i-au urmat Tranziție (Transit) în 2020 și Excelență (Kudos) în același an. Lasă impresia că-s niște cărți ușurele pentru că sunt bine scrise și totul curge cu naturalețe, însă autoarea reușește să pună cu exactitate degetul pe o mulțime de aspecte particulare și relevante ale vieții de artist, ale creatorului dintr-un domeniu cultural, din cele de mamă (singură), de femeie debusolată și nu numai. În plus, am senzația că-s foarte faine de citit și-n original, în engleză, și a deține și edițiile respective e un plan de viitor.

Continue reading “O singurătate mai lungă decât viața: Schiță, Tranziție și Excelență”

Omul-simbol al unui oraș reprezentativ pentru istoria personală

Rareori reușește un roman să mă țină într-o emoție relativ constantă cap-coadă, iar acesta este încă un criteriu după care evaluez ceea ce citesc. În cazul de față, de Constantin m-am apucat pentru că două apropiate citeau volumul de debut al autorului, iar eu doar asta aveam în casă și voiam să încerc din entuziasmul lor.

Continue reading “Omul-simbol al unui oraș reprezentativ pentru istoria personală”