Tu ce citești azi?
Îmi doream să citesc Pereţi subţiri încă de când am auzit-o pe Ana Maria Sandu citind la un eveniment; cred că era la scurt timp după ce apăruse această carte şi mai cred că era la una dintre ediţiile CArt Fest, festivalul de artă şi cultură de la Cristian, judeţul Braşov, despre care am scris aici şi de a cărui atmosferă mi-e tare dor.
Continue reading “Orice fericire ascunde un mesaj încă netrimis”
O proză „stranie, insuportabil de tristă”, cum bine punctează The Washington Post, este acest roman scris de Deborah Levy şi apărut la noi în 2019 la editura Litera, în traducerea Irinei Negrea. O carte a cărei tristețe se insinuează în cititor ca o scrisoare de adio a unui om care își încheie socotelile cu viața și care dă mai departe, către cititorul întâmplător al biletului, senzația de inutilitate, fragilitate umană și disperare continuă. Continue reading “Înotând spre casă în fragilitate şi disperare continuă”
Camera este una dintre cărţile despre care e greu de scris. Nu pentru că nu ai avea ce, ci pur şi simplu pentru că detaliile unei creaţii literare inspirate de realitate sunt atât de dure, încât fac restul cuvintelor inutile, prea mici sau prea crude, ne-pline de însemnătatea pe care personajele din roman o dau celor folosite de ele în cei câţiva metri pătraţi în care o tânără răpită se maturizează în camera-cuşcă în care este ţinută prizonieră ani întregi, abuzată sexual, şi în care în cele din urmă devine mamă, condiţie care pune o cu totul altă lumină asupra rolului ei. Din victimă a agresorului ei trebuie să se transforme în apărătorul fiului, în sursa lui de lumină, bunătate şi înţelepciune.
Continue reading “Camera, o lume sinonimă cu durerea, trauma şi abuzul”