Am început să citesc primul roman al Petronelei Rotar, Orbi, chiar când ea l-a terminat de scris, cu destul de multă vreme înainte să devină carte cu copertă așa frumoasă. Mi-a spus Petronela, pe scurt, cam despre ce e vorba, că e cu relații disfuncționale și cu ce îndură ea versus ce îndură el, iar eu, empatică și gata dispusă să mă victimizez, cum mă știu, mi-am zis de la prima pagină: să vezi ce-o să empatizez cu fata din poveste, săraca! Măi, am empatizat, dar nu din direcția din care m-aș fi așteptat. Și ce mai șoc pe capul meu să mă regăsesc în personajul care terorizează, sâcâie, enervează, controlează! Continue reading