M-am apucat de Dresoarea având convingerea fermă că nu-mi va plăcea; citisem câte un paragraf la întâmplare prin postările Cristinei, dar n-am reținut ceva anume, iar coperta și titlul mă duceau cu gândul la ceva poveste de dragoste cu biciuri și cuști. Sigur, ai crede că o cunosc mai bine pe autoare și că aș fi putut să am așteptările corecte, dar uite că mă iau și singură prin surprindere cu așteptările pe care tot încerc să nu le mai am. Continue reading