Tu ce citești azi?

Month: February 2018

E frumos, dar să ai cu cine

La film e frumos, pătrunzi în alte lumi și uneori nu mai ieși de-acolo nici după ce filmul se termină.

La film e frumos, afli lucruri noi, îți lărgești orizontul, devii mai tolerant, cunoști oameni noi, poate râzi cum n-ai mai făcut-o de mult sau te emoționezi cum nu știai că mai poți.

Dar la film se intră cu telefoanele pe care tipa cu coc de nuntă, blond cu roz și ceva sclipitor în vârf, le apasă pe fugă cu ghearele prea ascuțite, țăcănind în ecranul care aruncă lumină pe fața ei, tot sclipitoare, pe fața celor din jur, pe fața mea, lucind de transpirația cauzată de nervii pe care nu, nu mi-i stăpânesc. Continue reading

Cum l-am mâncat pe tata

Mai mult din principiu, eu nu râd ușor. Rânjesc des, societatea ne-o cere tuturor, dar nu râd cu toată fericirea din lume între dinți decât extrem de rar.

Și după titlu, dar și după descriere, mai ales când am aflat că implică mult umor britanic cartea asta, eram ferm convinsă că nici măcar un rânjet de complezență și înțelegere, poate chiar superior, n-o să-mi smulgă Cum l-am mâncat pe tata. Că așa sunt eu, am convingeri ferme dinainte și apoi înțeleg că nu trebuie să le mai am. Până data viitoare. Continue reading

© 2024 ancazaharia.ro

Theme by Anders NorenUp ↑