Japonisme: arta de a fi mulțumit este cartea care mi-a depășit orice așteptări dacă ne referim la cărțile citite cu ocazia acestui început de an (deci și început de challenge nou pe Goodreads – apropo, hai să ne împrietenim și acolo, dând click aici). Pe lângă faptul că aș recomanda-o pentru a fi făcută cadou oricărui om drag, fie el pasionat sau nu de cultura japoneză, e un obiect foarte frumos: layout-ul diferit al paginilor, fiecare personalizată cu un model sau o culoare anume, ilustrații și imagini reprezentative, o împărțire eficientă a textului și o calitate foarte bună a hârtiei sunt doar cele mai evidente motive pentru care mi se pare un cadou potrivit și pentru a fi oferit unui apropiat, dar și cuiva despre care poate că nu știm prea multe detalii.
Continue reading
Month: January 2020
Ca o înșiruire de „strigăte în șoptă”, Varșava Anei Donțu este o narațiune ca o voce care îți șoptește mereu să te sinucizi, să sari, să faci pasul fatal în lateral, insinuându-se treptat în tot ce faci. Peste tot, ca „o figură umanoidă din plastilină”, câte o femeie pe care pierderile au transformat-o în monstru sau supraom apare și tulbură și mai mult apele. Continue reading
Un lup atârna în cais, cu capul în jos e prima carte de Mo Yan pe care reușesc să o și termin de citit; de unele dintre romanele lui m-am apucat de-a lungul timpului și, din cine știe ce motive, le-am abandonat; Mo Yan însuși e un scriitor care m-a intimidat dintotdeauna, care mi se pare la fel de rigid, poate chiar rece și intimidant ca Vodolazkin (despre al cărui Laur am scris aici), oameni care te impresionează prin simplitate și complexitate într-un amestec de proporții nemaîntâlnite, irepetabile la scară largă sau măcar intenționat. Continue reading
ne îmbrăcăm de citit la terăsică?
Noul articol din Revista Golan
Noul articol din Dilema veche
Citește cel mai nou articol pe care-l semnez în Dilema veche, în dosarul „Ipocrizia, un viciu social”, intitulat „Frica de sărăcie”.
