Tata mă citeşte şi după moarte (poVeste 18+ despre copilăria sovietică & despre copilăria Uniunii Sovietice) a apărut în 2020 la editura Humanitas, în colecţia Humanitas 821.135.1 – scriitori români contemporani. O colecţie excelentă de prozatori români, din care am apucat să citesc doar jumătate dintre apariţii, dar pe care vreau să o deţin şi citesc integral, la fel ca N’Autor-ul editurii Nemira, o altă declaraţie de dragoste şi susţinere făcută de o editură autohtonă scriitorilor contemporani.
Nimic mai potrivit ca şi cartea lui Mihail Vakulovski să se numere printre aceste titluri, alături de Trilogia sexului rătăcitor ori Teoria apropierii, ca să amintesc doar două dintre cele care mi-au plăcut foarte mult, reafirmând astfel că vorbim despre unul dintre acei scriitori care trăiesc literatura cum respiră, fac poezie din ce există în ei şi în jur, nu îşi propun să realizeze ceva anume, să scrie într-un mod care să impresioneze cititorul sau criticul, „după reţetă”, ci dau din ei exact ce şi cât au, tot din cine sunt, căci ei funcţionează altfel decât restul oamenilor şi-s literatură unde alţii sunt doar umplutură sau ură. Continue reading
