Verde uimitor, cartea-manifest despre inteligenţa lumii vegetale

Trăim în lumea plantelor, ni se reaminteşte pe coperta a patra a acestui excelent volum despre vegetaţia care ne înconjoară, dar cred că uităm asta foarte des; de fapt, deşi mă consider o iubitoare de tot ce-i viu şi admiratoare a felului în care viaţa îşi găseşte metode de a se adapta pentru a depăşi piedicile în dezvoltare, nu ştiam cât de complexe sunt plantele şi cât de bine le-ar fi lor fără noi, de fapt. De colecţia sapiens a editurii ART nu mai zic prea multe, probabil ştiţi deja că mi se pare una dintre cele câteva idei excelente de pe piaţa de carte din România.

Verde uimitor. Inteligenţa lumii vegetale a apărut iniţial în 2013, iar la noi a fost tradusă şi publicată în 2018. E important de ştiut că, oricât de puţin ţi-a plăcut biologia în şcoală, cartea asta reuşeşte să te facă să te împrieteneşti repede cu limbajul specializat pentru că explică fiecare termen care ar putea să-ţi dea bătăi de cap.

Se vorbeşte, în primă fază, despre plante versus animale şi oameni, după care se trece la explicarea unor diferenţe şi asemănări structurale, cum se întâmplă când e vorba despre parameci versus euglenă şi la diferenţele dintre fiinţele autotrofe şi cele heterotrofe. Pe de o parte, e posibil să nu ştii că biomasa planetei noastre înseamnă aproximativ 99.5% regn vegetal. Sau să ţi se pară un lucru neînsemnat, dar în legătură cu care vei ajunge să-ţi schimbi părerea odată ce vei citi despre dovezi ale existenţei simţurilor la plante, despre fototropism, despre somnul acestora (care este, practic, hibernare), despre comunicarea care uneori se realizează prin parfumul emis.

Lumea vegetală ne dă hrană, oxigen, energie şi combustibil fosil, iar de-a lungul istoriei s-a văzut în repetate rânduri cum noi am desconsiderat-o în ciuda încercărilor unor specialişti de a reabilita plantele în ochii mulţimii. Ştiam de existenţa plantelor carnivore, însă nu şi de a celor protocarnivore, spre exemplu, cum nu ştiam nici de existenţa celor care vânează subteran viermi. Nu percepeam, la fel, cum comunicarea poate fi atât de amplă în cazul vieţuitoarelor vegetale, cum se comunică intern, de la o parte la alta a plantei, dar şi extern, cu alte plante, fie ele din aceeaşi specie sau din unele diferite, cât şi cu animalele care sunt folosite pentru protecţie sau ca polenizatoare.

Uimitor cum nu ne îndoim de celelalte funcţii – plantele se hrănesc fără gură, respiră fără plămâni -, dar nu le credem inteligente pentru că nu folosesc aceleaşi sisteme după care funcţionăm noi şi nu pricepem cum rădăcina pare să îndeplinească funcţiile unui creier, cum vârfurile rădăcinii unei plante sunt cele care sondează solul pentru a determina parametrii fizici şi chimici care-i permit, accelerează sau îngreunează dezvoltarea. Structura lor modulară şi în secvenţe repetitive poate fi motivul pentru care nu le percepem ca fiind inteligente, fără o inimă, un creier şi organe ca ale noastre, uitând cât de miraculos este, de fapt, să ştii că dintr-o plantă se poate rupe o parte semnificativă şi că ea tot va supravieţui şi că-şi va reveni.

Ce v-am povestit mai sus e doar o mică parte din tot ce înseamnă magia vieţii în plan vegetal, totul relatat pe un ton deloc pretenţios, ci dimpotrivă: prietenos, foarte uşor didactic, iar mie mi-a lăsat impresia că ascult un profesor atât de pasionat de domeniul lui de activitate, încât transferă din fascinaţia lui şi către audienţă. Dar nu trebuie să fiu crezută pe cuvânt, găseşti cartea aici.


Dacă îţi place acest site, poţi alege să-l susţii pe Patreon.

Facebook Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *