Folosesc acest titlu nu pentru că aș deborda de cunoștințe privind literatura din Groenlanda (din păcate, căci mi-ar prinde bine să cunosc mai îndeaproape și acea lume), ci pentru că așa au descris cei de la The New Yorker romanul HOMO sapienne, scris de Niviaq Korneliussen: referindu-se la cartea ei ca la ceva de la care istoria începe o nouă etapă – cel puțin cea a literaturii groenlandeze. Continue reading
Month: January 2021 (Page 1 of 2)
N-aș fi crezut despre mine, în urmă cu câțiva ani, că aș putea citi vreodată cu plăcere non-ficțiune, cu atât mai puțin o carte de neurologie evoluționistă, cum este cazul celei de față. Însă timpul a trecut, eu mi-am dat seama că ficțiunea trebuie să fie completată periodic de o actualizare, de o incursiune în diversele falii ale non-ficțiunii, ale realității înconjurătoare. M-am săturat, pe scurt, să fiu atât de puțin conectată cu lumea din care fac parte. Și vreau să aflu mai multe despre mine – de la modul în care sunt construită fizic până la ce se întâmplă în capul sau în corpul meu când am impresia că nu se întâmplă nimic.
I-am citit întotdeauna cu plăcere pe frații Vakulovski – și mereu m-a ajutat să nu fiu prinsă în imposibilitatea de a face ierarhii faptul că scriu atât de diferit unul față de celălalt. În vreme ce în proza și-n poezia lui Mihail parcă mai întrezărești o rază de speranță pentru omenire și încredere în oameni, la Alexandru Vakulovski am sesizat, de fiecare dată, dezamăgirea resimțită față de istoria – mică sau mare – care ratează fiecare ocazie de a se autosalva măcar la nivel de reputație.
ne îmbrăcăm de citit la terăsică?
Noul articol din Revista Golan
Noul articol din Dilema veche
Citește cel mai nou articol pe care-l semnez în Dilema veche, în dosarul „Ipocrizia, un viciu social”, intitulat „Frica de sărăcie”.
