Apropo de nimic. Autobiografia lui Woody Allen

Mi-a plăcut Woody Allen de când am aflat de existența lui, adică de vreo 20 de ani, poate mai mult. Am știut și de scandalurile în care a fost implicat, de acuzațiile care i s-au adus, dar de fiecare dată am delimitat, în discursul meu, acțiunile omului de rezultatele artistului. Încă mai cred că, dacă ne-am ghida după valorile morale ale unui creator, șansele sunt ca nimeni să nu mai fie relevant. Cu toate acestea, de ținut minte este că acuzațiile împotriva lui Woody Allen l-au compromis în mass-media – iar motivațiile presei și implicațiile care decurg de aici sunt lesne de dedus, însă el nu a fost găsit vinovat de vreo instanță. Dar presa și memoria colectivă omit asta.

Apropo de nimic. Autobiografie a apărut la editura Litera în iunie 2021 și parcă n-am văzut-o atât de citită în bula mea pe cât consider că merită. Pentru că o văd a fi marele drept la replică al lui Woody Allen, care apucă să spună aici tot ce poate n-a reușit o viață: de la copilăria cu încercările ei felurite până la adolescența cu primele semne timide de succes datorat vorbelor puse pe hârtie și glumelor care îi ieșeau tot mai bine și care l-au propulsat spre lumea stand-up-lui, trecând apoi prin căsnicii și relații, cu tot cu părțile lor bune și rele, ajungând la filme, la scenarii și regie, la așteptări și reușitele care au avut loc în ciuda lor.

Woody Allen dovedește aici că are un super simț al umorului, parcă mult prea fin și subtil de cele mai multe ori, deci cu atât mai special. M-a impresionat de multe ori de-a lungul lecturii (mai ales în situațiile în care lumea lui era prezentată în contrast cu cea a celor din jur, lucru de care a fost mereu conștient, dar de care nu a făcut mare caz), m-a emoționat de câteva ori (în special în sinceritatea și vulnerabilitatea lui față de subiectele care i-au provocat cele mai mari suferințe și prejudicii financiare, cum a fost scandalul cu acuzațiile aduse de Mia Farrow), l-am înțeles când a spus de ce nu se uită niciodată la filmele pe care le-a făcut (poate pentru că eu nu-mi citesc niciodată cărțile).

Poate cu câteva lucruri esențiale rămâi după Apropo de nimic, dacă ai bunăvoința de a o citi cu mintea deschisă și fără înverșunarea sădită-n mai toți de mass-media: că Woody Allen nu s-a căsătorit cu fiica lui (cred că mai clar de-atât nu poate fi explicată relația dintre cei doi), că el și soția lui au o relație frumoasă și cât se poate de banală, că partea nevăzută a succesului cuiva poate fi intuită de multe ori și că aceasta include eșecuri, imperfecțiuni, ratări, frustrări, acuzații nefondate, răutăți gratuite, calcule greșite.

Mi se pare important să citești autobiografia lui Woody Allen ca să te apropii mai mult de tine – știu că poate părea exagerat, însă pentru mine așa funcționează cărțile pe care le simt sincere, chiar și-atunci când e vorba de ficțiune. Cu-atât mai mult aici, când mă refer la mărturisirile nepretențioase ale unui mare om de film. Cu accent pe om, aș îndrăzni să afirm.


Nu trebuie să fiu crezută pe cuvânt; găsești cartea aici

Facebook Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *