Pasiunea mea pentru Leonida Neamțu cred că e deja cunoscută – am scris aici despre Acolo unde vântul rostogolește norii și Chirie pentru speranță, mai am vreo 10-15 cărți publicate de editura Publisol și încă necitite, abia aștept să mi le pun în ordine și să-mi acord un weekend prelungit doar cu cărțile lui Neamțu. Parcă nu-mi ajunge să le intercalez cu alte cărți, simt că-mi răpește bucuria cititului și că-mi fragmentează imersiunea în universul ușor psihedelic al autorului.

Continue reading