Am promis să scriu mai des despre cărțile la care lucrez, fie pe partea de corectură, fie pe cea de redactare, pentru că deseori ajung să fac cunoștință printre primii cu niște cărți foarte bune, dar pe care uit cumva să le mai povestesc în stânga și-n dreapta tocmai pentru că nu le întâlnesc din postura de cititor, ci din cea de „muncitor” care vrea și trebuie să scoată ceva și mai bun din manuscrisul aflat în fața ochilor. O astfel de carte este Așteaptă să mori, a Anei-Maria Gheorghe, publicată la Cartea de După în 2023 și aflată deja la precomandă (cu autograful autoarei), deci în curând disponibilă și în librăriile online și offline.

coperta desfășurată a romanului

De ce să o citești

Ana-Maria Gheorghe nu se află la prima carte publicată, iar acest lucru se vede cu fiecare pagină cu care avansezi în narațiune. La fel cum se vede și experiența ei în publicitate (și totodată în corporație, cred, deși nu știu acest lucru despre ea – sau poate doar are prieteni corporatiști și e la curent cu mediul, limbajul, ierarhiile). Și un simț foarte bine antrenat la a observa, cu ironie, sarcasm și uneori resemnare, tipologii umane pe care deseori le schițează caricatural, îngroșând tușe și exagerând contexte tocmai pentru a sublinia nuanțe pe care altfel, obișnuiți cu mocirla vieții de zi cu zi, riscăm să nu le mai sesizăm.

Se vede și că autoarea știe cum să își îndrume narațiunea, cum să o construiască, ce pași are de urmat pentru a oferi destulă intrigă în introducere pentru a o face captivantă de la primele pagini, destulă acțiune cu ups and downs ca să te țină lipit de carte până la finalul care, bineînțeles, îți răsucește puțin credințele despre tine, lume și viață, despre lejeritatea cu care luăm traiul pe acest pământ de-a gata și incapacitatea de-a ne găsi liniștea, fericirea și rostul exact când ele ne sunt scrise mari, cu litere strălucitoare și, cum ar veni, semnale acustice și luminoase peste tot pe unde am întoarce capul.

Deși ai zice că n-are nimic sensibil dacă e să citești un sinopsis sau poate chiar la o primă parcurgere mai neatentă, cred că te vei surprinde des emoționându-te și având revelație după revelație, cele mai multe din zone care au de-a face cu grija excesivă pentru ce spune celălalt, motiv pentru care nu ne trăim viețile așa cum ni le dorim, fiind cine suntem. Poate că Așteaptă să mori e încă un reminder, cel care va și schimba ceva pentru unii dintre noi, punând întrebări la care nu știu dacă există răspuns comod. Dacă n-ar fi folosită în exces în jur ideea de asumare, aș fi tentată să spun că romanul ăsta e cel mai sincer îndemn la asumare, autenticitate, sinceritate față de sine și blândețe naturală față de sine și aproape. În cel mai neconvențional mod posibil.

Fotografie de Ana-Maria Gheorghe, pe care am rugat-o să mă ajute, de vreme ce eu am doar varianta electronică momentan

Ce s-ar putea să nu-ți placă

Eu nu știu dacă sunt fană a titlului, dar nici nu am o sugestie mai bună, așa că nu-l pot contesta. Mi se pare că nu face destulă dreptate cărții, dar și ăsta e un lucru bun, dacă e să privim din alt unghi: ca-n cazul meu, poate că-ți vor fi depășite așteptările trasate de titlu odată ce vei ajunge să citești. Altough there’s a catch, vei prinde nuanțele după câteva zeci de pagini.

S-ar putea să nu-ți placă limbajul folosit, mai ales dacă te numeri printre cei care cred „că cărțile e când se vorbește frumos și îți spune că viața e frumoasă” – dacă asta aștepți, poate e mai bine să fugi de Așteaptă să mori. Pentru mine a fost un deliciu și la nivel de limbaj tocmai pentru că tot acest comic este și relatable: nu sunt înconjurată de oameni cu vocabulare aprobate concomitent de DEX, DOOM și BOR, ci dimpotrivă, trăiesc printre oameni care, la fel ca subsemnata, pun accent pe autenticitate, iar ea vine deseori și din absența coating-ului dulce de pe observații, reclamații, întâmplări banale sau nu.

Oh, s-ar putea să nu te încânte acest roman dacă ești religios și nu te prinde umorul care vizează lucrurile în care crezi. Acțiunea are loc în rai și-n iad (rebranduite, cum altfel?), băieții pe care îi crezi eminamente buni sigur că nu-s tocmai așa, îngerii sunt cel puțin enervanți, există și demoni simpatici, iar Dumnezeul de la Birou poate că există, poate că și-a întors spatele către creație și s-a lăsat îngropat în munții de hârțogăraie corporatistă și-a picat de pe scara ierarhică, prea irelevant să-i simtă cineva lipsa cu adevărat.

Într-un prezent cu atâtea cărți inutile și redundante de self-help, eu zic că un roman ca Așteaptă să mori e mai sincer și mai util decât tot falsul pozitivism pus la un loc din multe dintre motivaționale, dar și infinit mai entertaining, captivant, amuzant, tragi-comic!

Cum spuneam, cartea e disponibilă pentru precomandă AICI.

Facebook Comments