Se întunecă tot mai tare, mi se pare că aud câte un tunet îndepărtat și tot dau perdeaua în speranța că văd imediat ce începe furtuna, ca să mă pot bucura de ea. Dacă aș ști cum, aș invoca ploaia, mă gândesc, iar asta deblochează o amintire dintre cele pe care nu mai știam că le am. Continue reading
Category: Agoraterapie (Page 1 of 8)
Casele celor care-au fost
Am ajuns la vârsta la care mă emoționează teribil absențele și golurile, oamenii care nu mai sunt, poveștile care nu s-au spus și poate nu vor mai fi aflate niciodată, căci s-au dus odată cu ultimii care le-au trăit sau și le-au amintit. Pe lângă toate acestea, casele rămase în urma bătrânilor mă fac să simt cum interiorul mi se strânge ca într-un pumn ce deconectează spasmodic fie inimă, fie plămâni. Și-aș plânge dacă aș putea, dacă aș ști cum și pentru cine și pentru ce plâng exact. Dar nu știu. Continue reading
În clasa a noua am locuit în căminul unui alt liceu – al meu nu avea internat. Oricum, aproape toți colegii de clasă erau din oraș și existau doar câteva excepții: trei-patru navetiști din satele din împrejurimi și eu, cea mai de departe, nevoită să stau în clădirea care adăpostea sute de elevi de liceu în capătul opus al orașului pentru că naveta mi-ar fi luat 4 ore zilnic dacă priveam CFR-ul cu optimism. Dacă nu, probabil că 6 ore era o estimare potrivită. Și nici nu voiam să stau cu părinții, dar asta e o discuție grea și rămâne pentru un viitor articol din seria mea de #agoraterapie. Continue reading
Tu ce citești azi?
Noul articol din Revista Golan
Noul articol din Dilema veche
Citește cel mai nou articol pe care-l semnez în Dilema, în dosarul „Ce ne enervează?”, intitulat „Top 5 lucruri care mă scot din sărite. Azi”.
