Category: Agoraterapie (Page 1 of 8)

Se întunecă tot mai tare, mi se pare că aud câte un tunet îndepărtat și tot dau perdeaua în speranța că văd imediat ce începe furtuna, ca să mă pot bucura de ea. Dacă aș ști cum, aș invoca ploaia, mă gândesc, iar asta deblochează o amintire dintre cele pe care nu mai știam că le am. Continue reading

Am ajuns la vârsta la care mă emoționează teribil absențele și golurile, oamenii care nu mai sunt, poveștile care nu s-au spus și poate nu vor mai fi aflate niciodată, căci s-au dus odată cu ultimii care le-au trăit sau și le-au amintit. Pe lângă toate acestea, casele rămase în urma bătrânilor mă fac să simt cum interiorul mi se strânge ca într-un pumn ce deconectează spasmodic fie inimă, fie plămâni. Și-aș plânge dacă aș putea, dacă aș ști cum și pentru cine și pentru ce plâng exact. Dar nu știu. Continue reading