Category: Recenzii (Page 1 of 125)

„African Psycho”, cronica unui criminal ratat

11/04/2025 / Anca Zaharia / 0 Comments

Am început să citesc African Psycho cu speranța că voi descoperi un American Pycho mai intens, mai visceral, însă am avut surpriza de a plonja într-o direcție neașteptată, urmărind narațiunea care explorează dorința personajului narator de a se afirma prin crime memorabile, totul pe un fundal de precaritate care modelează destine în cele mai dureroase moduri.

African Psycho a apărut în original în 2004, iar la noi a fost tradusă din franceză de Irinel Antoniu și publicată în 2024 în colecția musai a editurii ART.

„Confuz”. O poveste de iubire, un exemplu de autodescoperire

06/04/2025 / Anca Zaharia / 0 Comments

Când a apărut prima oară Confuz, eu încă mai judecam cărțile după copertă și nivel de popularitate, respingeam ce se căuta în librărie pentru că mi se părea că asta poate spune ceva despre carte, ba chiar păstram niște urme de homofobie care îmi masca, în mintea mea, bisexualitatea, așa că am ocolit-o pe cât am putut.

Acum, la reeditarea de la Bookworm Publishing, romanul mă găsește un cu totul alt om: mai atent cu sine și mai dispus să se uite în interior când ceva din exterior pare să deranjeze, mai educat în privința libertăților celorlalți, sigur că având în continuare destule de construit, dar sunt un om mai deschis, per ansamblu.

Iar de introducerea asta e nevoie pentru că eu consider că interpretarea unei cărți ca asta sau ca Cimitirul lui Teleșpan, de exemplu, depinde mult și de cât de dus la terapie este cititorul.

Realitatea sfântă a prezentului

24/03/2025 / Anca Zaharia / 0 Comments

Soarele negru este romanul care încheie trilogia familiei și-a memoriei pe care Bogdan-Alexandru Stănescu a început-o în 2017, odată cu publicarea cărții Copilăria lui Kaspar Hauser (pe care am încercat să vă conving să o descoperiți prin recomandarea de aici) și a continuat-o cu Abraxas, apărută în 2022 (am scris aici despre ea).

Dacă îmi permiteți un mic spoiler, Soarele negru este, de fapt, romanul pe care îl scrie personajul narator și din care chiar citim câteva pagini de istorie – împletită cu una alternativă, așa cum avem pe tot parcursul romanului lui Bogdan-Alexandru Stănescu, de la un capăt la celălalt. Aici, excepționalul răsare din banalul absolut, iar magicul este parte din cotidian. Continue reading