Alba Iulia Stand-Up Poetry 2021, dovada că poezia poate și trebuie să arate că e vie

Am fost la Alba Iulia în weekendul 9-11 iulie 2021, acolo unde în același interval au avut loc câteva evenimente al căror concept-cheie comun a fost poezia: Nicu Alifantis și-a lansat volumul între ieri și mâine (poezele, gânduri, licurici) la Biblioteca Județeană „Lucian Blaga” Alba (instituție căreia artistul i-a compus și un imn, pornind de la versuri de-ale lui Blaga), în cadrul Festivalului Internațional „Lucian Blaga”; la Lancrăm s-a decernat Premiul Național pentru Poezie „Lucian Blaga” Opera Omnia, acesta ajungând la unul dintre poeții mei preferați, Ion Mureșan (și mi-au dat lacrimile de bucurie când i-a fost anunțat numele, dar am avut ochelari de soare și nu s-a prins nimeni că sunt sensibilă), iar pe esplanada Muzeului Unirii a avut loc a treia ediția a Alba Iulia Stand-up Poetry, acolo unde aproape 30 de tineri și foarte tineri poeți și-au prezentat câteva creații publicului. Continue reading “Alba Iulia Stand-Up Poetry 2021, dovada că poezia poate și trebuie să arate că e vie”

Bărbat adevărat

A luat-o lumea razna cu reclama lui Selly la o firmă îndoielnică, iar eu am luat-o iar razna din cauza comentariilor de la postarea inițială, de aici. Pentru că mi-am amintit de o dilemă care apare recurent în viața mea, atunci când lumea se acuză sau, dimpotrivă, se laudă că ar fi sau n-ar fi bărbați și femei adevărate. Niciodată cu explicații suplimentare, dar pare că sună bine să arunci pe alocuri câte un „Huo!” și să pleci să te scufunzi în balele proprii atât de mulțumitoare, ceea ce arată că tot acest nou scandal e un dublu căcat, dar cu multe, prea multe ramificații și implicații ca să le pot cuprinde și eu aici. Nici eu nu știu ce zic, știu doar de unde am plecat și cum am ajuns în acest punct, în care nu aș mai zice multe cu atâta ușurință și fără gând empatic înainte. Continue reading “Bărbat adevărat”

După cinci ani de traduceri și 25 de cărți prin librării

M-am apucat de tradus în 2017, întâi în paralel cu locul de muncă full-time, traducând în weekend-uri și uneori seara, la final de program, apoi am ales tot mai mult traducerile și-am dat deoparte alte preocupări. Pe urmă mi-am dat seama că nu se poate trăi din traducerea câtorva cărți pe an, fiecare cu plata la cel puțin 30 de zile de la predarea manuscrisului. Pentru că asta lăsa luni întregi, poate chiar jumătate de an neacoperit de vreo plată, m-am reîntors la a accepta și proiecte mai mici, pe corectură, redactare sau copyright, ca să am și un venit lunar – sau, în orice caz, mai des decât bianual.  Continue reading “După cinci ani de traduceri și 25 de cărți prin librării”