George Bonea: „O viață dedicată vânătorii de atenție e o viață care nu merită trăită”

Pe George Bonea nici nu mai ştiu de când îl urmăresc, dar ştiu despre el că-i omul ăla de pe Facebook care-n general te face să te simţi prost cu viaţa ta, cu alegerile tale superficiale şi cu modul de viaţă care presupune să consumi şi să acumulezi material, totul în timp ce te plângi că nu te iubeşte nimeni şi că nu avansezi aşa cum ai merita. Cel mai probabil este că voi îl ştiţi drept speakerul demotivaţional care iată că a scris şi-o carte. Pentru că despre ea am scris aici, nu mai fac decât să vă reamintesc că e un roman despre ce fac oamenii când află data exactă a sfârşitului lumii. Mai ales pentru că romanul a apărut odată cu pandemia, cu restricţiile impuse şi cu alergătura după făină, l-am luat pe George Bonea la o serie de întrebări al căror răspuns sper să vă facă cel puţin curioşi să-l citiţi. Continue reading “George Bonea: „O viață dedicată vânătorii de atenție e o viață care nu merită trăită””

Mihail Vakulovski: Am scris „Tata mă citeşte şi după moarte” cu mare plăcere şi aşa sper că e şi lectura acestei poVeşti.

Am devorat cartea Tata mă citeşte şi după moarte, a lui Mihail Vakulovski, la scurtă vreme după apariţie; nu recomand să faceţi neapărat la fel, e o carte de simţit şi de trăit, cu îndemnuri tacite la rememorat copilăria şi oamenii care ne-au marcat-o, poate de parcurs cu un creion în mână – pentru însemnările inevitabile. Fără să o lungesc cu introducerea, vă îndemn doar să citiţi romanul lui Mihail, dar şi recenzia mea, care e aici. Şi să vă bucuraţi de dialogul pe care l-am avut cu el acum, când e vreme de stat în casă şi cumpărat cărţile autorilor contemporani. V-am mai povestit şi despre importanţa acestui fapt. Continue reading “Mihail Vakulovski: Am scris „Tata mă citeşte şi după moarte” cu mare plăcere şi aşa sper că e şi lectura acestei poVeşti.”

Radu Găvan: „Cinismul meu se naște din dezamăgire”

Pe Radu Găvan l-am descoperit demult, în perioadele mele de convingere (bazată pe necitirea autorilor români contemporani) că „la noi” nu se scrie „ca la ei”, că noi nu vrem și nu putem, că ne lipsește complexitatea și o viziune non-duală asupra lumii. M-au contrazis din plin cărțile pe care le-am tot citit de atunci și care m-au câștigat drept „ambasador”, că tot e țara inflamată la auzul acestui cuvânt.

I-am citit noua carte și, eșuând să îmi leg ideile într-un fel din care să rezulte o recenzie, am preferat să-l las pe autor să ne (re)introducă în lumea unde diavolii au sentimente și se plimbă printre noi, înconjurați și ei de lupi moraliști. Continue reading “Radu Găvan: „Cinismul meu se naște din dezamăgire””