10 poveşti şi reţete pierdute prin Deltă

Dacă aş mai lucra la librărie, 10 poveşti şi reţete pierdute prin Deltă este cartea care ar sta expusă pe mai multe rafturi: la albumele de fotografie, la cărţile de călătorie, la secţiunea gastronomică, la autori români contemporani şi pe la poezie, poate chiar şi la recomandările de weekend sau călătorie, poate chiar şi la zona de mindfulness de la dezvoltare personală. Dacă aş mai lucra la librărie şi un domn necertat acasă şi aflat în căutare de contrazicere fermă cu cineva la întâmplare m-ar întreba ce-i cu cartea asta prin tot magazinul, i-aş explica modul fascinant în care se îmbină, în această carte, proza cu poezia, reţeta gastronomică şi cea a unei vacanţe într-un decor retro ireal şi tihnit, imaginea cu vorba şi felul în care Teodor Hossu-Longin răscoleşte un colţ de istorie şi ni-l serveşte pe un platou amplu, cu o parte dintre ingrediente cunoscute, dar aşezate într-un mod neaşteptat, dar şi cu o parte de elemente ce au nevoie de prezentare şi de o poveste care să le justifice existenţa şi să le pună pe piedestalul de pe care au dispărut din greşeală, nepricepere, ignoranţă, snobism. Continue reading “10 poveşti şi reţete pierdute prin Deltă”

Vampiri, zombi, elfi, şamani, krakeni, sirene: lumea creaturilor monstruoase

Una dintre cărţile care a trecut prea puţin observată atunci când a apărut la noi, în 2017 (la editura Lifestyle Publishing, parte a Grupului Editorial Trei), Lumea legendelor: creaturi monstruoase este una dintre acele cărţi ce trebuie citite dacă te numeşti cititor. Sau cinefil. Sau pasionat, în orice caz, de toate temele cu iz fantastic ce se regăsesc în literatură, în producţiile cinematografice şi în… ei bine, în costumaţiile de Halloween ale celor mici.  Continue reading “Vampiri, zombi, elfi, şamani, krakeni, sirene: lumea creaturilor monstruoase”

Există un loc pentru fetele pe care nu le vrea nimeni

Există un loc pentru fetele pe care nu le mai vrea nimeni, iar acela e Idlewild. Un internat cu fete care amintesc de cele din liceul cu modele din a doua carte a lui Alexandru Voicescu, Fata de la Nord de ziuă, despre care am scris aici. La fel ca la el, Simone St. James foloseşte un teren feminin, delicat şi sexualizat, prin urmare extrem de ofertant, pentru a contura o poveste în care simbolul feminin poate fi şi victimă, şi călău, vrăjitoare şi element component al vrajei, dar şi principalul afectat de magie. Fetele din Idlewild sunt naive şi cuminţi, dar întinate înainte de vreme de forţe nesupuse lor şi-aduse la internat de parcă ar fi aruncate după ce au fost folosite şi stoarse de umanitate, dar îmbibate cu ruşine şi frică. Continue reading “Există un loc pentru fetele pe care nu le vrea nimeni”