„Pe noi ne interesează doar cine moare, nu și cine rămâne în viață”

Ca o înșiruire de „strigăte în șoptă”, Varșava Anei Donțu este o narațiune ca o voce care îți șoptește mereu să te sinucizi, să sari, să faci pasul fatal în lateral, insinuându-se treptat în tot ce faci. Peste tot, ca „o figură umanoidă din plastilină”, câte o femeie pe care pierderile au transformat-o în monstru sau supraom apare și tulbură și mai mult apele. Continue reading “„Pe noi ne interesează doar cine moare, nu și cine rămâne în viață””

„Numai demonii nu lasă urme. Omul lasă întotdeauna.”

Un lup atârna în cais, cu capul în jos e prima carte de Mo Yan pe care reușesc să o și termin de citit; de unele dintre romanele lui m-am apucat de-a lungul timpului și, din cine știe ce motive, le-am abandonat; Mo Yan însuși e un scriitor care m-a intimidat dintotdeauna, care mi se pare la fel de rigid, poate chiar rece și intimidant ca Vodolazkin (despre al cărui Laur am scris aici), oameni care te impresionează prin simplitate și complexitate într-un amestec de proporții nemaîntâlnite, irepetabile la scară largă sau măcar intenționat. Continue reading “„Numai demonii nu lasă urme. Omul lasă întotdeauna.””

Autoarea venită din altă lume cu „Sacoșa cu stele”

Pentru mine, Iulia Șchiopu este ea însăși un miracol: încă mă miră la culme oamenii care fac mai multe lucruri și le fac la fel de bine, cu la fel de multă pasiune. Iulia Șchiopu pictează ca venită dintr-o altă lume și scrie pe măsură: de parcă ne-ar fi învățat limba necesară pentru a transmite modul ei de a vedea viața, dar fără a fi asimilat construcțiile pe care le folosim noi, clișeic și sărac, pentru a reda lumea și a ne-o povesti unul altuia. Continue reading “Autoarea venită din altă lume cu „Sacoșa cu stele””