Posted on

Planare nesfârșită printr-o ploaie de cioburi

Pe Teodor Hossu-Longin l-am descoperit prin intermediul unei cărți care mi se pare că trebuie să se regăsească în biblioteca fiecărui om pasionat vreun pic de țara asta, 10 povești și rețete pierdute prin Deltă, despre care am scris aici. 13, cu noroc. Crima și alte povestiri este cel mai nou volum pe care-l pun în lista cu scrise de el și plăcute de mine, chiar dacă vorbim despre două cărți extrem de diferite – ceea ce nu face decât să arate cât se poate de clar că vorbim despre un autor foarte atent și priceput.

Continue reading “Planare nesfârșită printr-o ploaie de cioburi”

Posted on

Cum te reconstruiești când altcineva ți-a fost mereu voce?

E foarte greu să scriu despre cărți cu al căror univers coincide, într-o mai mică sau mai mare măsură, și al meu, fie că e vorba de ficțiune sau nu. Iar acesta este cazul cărții Învățare, despre care s-a tot scris și care a fost (este încă?) un fenomen, pe bună dreptate*. Volumul de memorii scris de Tara Westover e despre viața într-o familie profund religioasă, care nu înregistrează legal nașterea fetei și care o ține departe de școală și de aproape orice contact cu lumea exterioară, prea plină de păcate și derapaje de la cuvântul divinității, din perspectiva acestora. Pe scurt, copilei i se îngrădește accesul la orice formă de educație și informație, de care este învățată să se teamă.

Continue reading “Cum te reconstruiești când altcineva ți-a fost mereu voce?”

Posted on

„Fată, femeie, alta” într-o societate rasistă, patriarhală și homofobă

Bernardine Evaristo a câștigat Booker Prize în 2019 pentru Girl, Woman, Other, romanul de față, premiu pe care l-a împărțit atunci cu o altă scriitoare a cărei muncă neobosită mă fascinează, Margaret Atwood (despre Povestea slujitoarei am scris aici, despre Oryx și Crake aici, iar Testamentele le-am povestit aici). Despre volumul publicat de Evaristo am evitat să citesc, l-am vrut strict pentru că titlul promitea. Și nu a dezamăgit, ci dimpotrivă, a surprins peste măsură, mai ales că am avut dubii că pot citi o proză lirică atât de amplă, de peste 500 de pagini. Și am crezut că, datorită studiilor culturale făcute și interesului activ față de problemele tratate în cartea de față, nu mai am mare lucru de descoperit. M-am înșelat, mă bucur să recunosc. Continue reading “„Fată, femeie, alta” într-o societate rasistă, patriarhală și homofobă”