Camera, o lume sinonimă cu durerea, trauma şi abuzul

Camera este una dintre cărţile despre care e greu de scris. Nu pentru că nu ai avea ce, ci pur şi simplu pentru că detaliile unei creaţii literare inspirate de realitate sunt atât de dure, încât fac restul cuvintelor inutile, prea mici sau prea crude, ne-pline de însemnătatea pe care personajele din roman o dau celor folosite de ele în cei câţiva metri pătraţi în care o tânără răpită se maturizează în camera-cuşcă în care este ţinută prizonieră ani întregi, abuzată sexual, şi în care în cele din urmă devine mamă, condiţie care pune o cu totul altă lumină asupra rolului ei. Din victimă a agresorului ei trebuie să se transforme în apărătorul fiului, în sursa lui de lumină, bunătate şi înţelepciune.

Continue reading “Camera, o lume sinonimă cu durerea, trauma şi abuzul”

Refugiaţii: când suferinţa unei naţiuni o conturează pe cea individuală

Există dureri individuale care ne modelează din primele zile de viaţă şi ne desenează subtil un traseu pe care o vom apuca mai târziu, dar există şi dureri comune, de grup, ale naţiilor care au trecut prin mari dezastre împreună, aşa cum e cazul popoarelor aflate sub ocupaţie vreme îndelungată sau prinse în războaie în care au fost mai mereu fie în tabăra învingătorilor, fie a victimelor îndurerate. Poate că din astfel de mari drame şi dureri pornesc firele care se prind de oameni şi îi leagă în necazurile lor personale, mici, în tragedii de familie, trădări şi secrete, ilegalităţi şi multe altele. Poate că din astfel de mari drame şi dureri se naşte o carte ca Refugiaţii lui Viet Thanh Nguyen, apărută în colecţia musai a editurii ART în 2018. Continue reading “Refugiaţii: când suferinţa unei naţiuni o conturează pe cea individuală”

Reconstituirea unei istorii personale a violenței, cu Édouard Louis

Recomand a se citi O istorie a violenței după Sfârșitul lui Eddy Belleguele, care mult mi-a plăcut și despre care am scris aici. Deși cele două nu sunt (neapărat) legate, trebuie știut că ambele sunt romane profund autobiografice, iar informațiile din cele două, puse cap la cap, construiesc portretul mai amplu al unei vieți trăite în zona apropiată de durere, suferință, traumă. Continue reading “Reconstituirea unei istorii personale a violenței, cu Édouard Louis”