Aş face din Pământul este plat un fel de broşură de împărţit tuturor la urcarea-n metrou şi coborârea din autobuz, aş face echipă cu încă un om pe care să-l îmbrac la costum credibil de tip care ştie ce spune şi aş pleca să duc din uşă-n uşă câte un exemplar din această biblie a omului care nu se lasă prostit de orice îi răstălmăceşte un băiat cu blog, canal de YouTube sau trecere pe la câteva televiziuni care legitimează astfel pseudoştiinţa.
Mult mai facile decât verificarea faptelor şi cu un potenţial alarmist uriaş, pseudoştiinţa şi fake news sunt cancerele zilelor noastre, motive să mă revolt de fiecare dată, deci des, când cineva invocă un autor obscur al unor cercetări nevalidate de altcineva decât nevastă-sa şi care scrie articole de genul: „Şoc şi groază, AVEM DOVADA, nu există (insert whatever big topic)” pentru care dovezile sunt: „Eu, Nimen Escu, zic că nu există pentru că m-am gândit eu, iar argumentul suprem este că sunt om liber şi pot gândi ce vreau”. Sigur că poţi, domnule, sigur, te poţi linişti; nu ţi-a cerut nimeni vreodată să renunţi la ce crezi tu; dar arată un nivel oarecare de decenţă şi raţiune înainte să începi să iei în calcul să împrăştii peste tot ce ţi-a tunat în creierul prea odihnit, prea avid de senzaţional sau pur şi simplu prea convins că tu, doar tu eşti individ unic şi irepetabil pe care-l vânează Bill Gates şi oculta şi omuleţii din Area 51.
Citind, mi-am amintit de o discuţie cu o prietenă care, fără vreun pic de şcoală în domeniu (om foarte bun şi bine intenţionat, de altfel, dar uite că nu despre asta e vorba), cu excepţia unor sesiuni de coaching (dacă detest ceva cu toată încărcătura pe care o poartă acest cuvânt, atunci coaching-ul este, această baie în care jegul personal se amestecă, aparent armonios, cu florile şi clăbucii unei gândire pastelate-n bine, frumos, pozitiv şi deseori nerealist), se erija în salvator de suflete cu pretenţii de psiholog. Superior celor trecuţi prin şcoală, pretinde ea, pentru că cei şcoliţi în instituţii special construite pentru a educa viitori psihologi sunt îndoctrinaţi de teoriile care li se predau (şi aşa mai departe, bănuiţi aici şi o teorie a unui complot menit să trimită apoi la psihiatru pe sărmanul pacient). O discuţie care din amicală a devenit uşor aprinsă pentru că eu insistam că pentru a face aşa ceva ai nevoie de un cadru în care să se desfăşoare totul, ani de studii şi cercetare ai numeroaselor nume din domeniu înseamnă că (pur cantitativ, dacă asta te impresionează) cele mai multe cunoştinţe acolo se află, în instituţiile care au avut vreme şi să testeze, să verifice, să înveţe din greşeli şi să vină cu teorii mai bune. Să apari tu, individ pasionat de a-i salva pe unii care nu vor şi nu-ţi cer să fie salvaţi, să te apuci să spui oamenilor la întâmplare că „după cum văd că te raportezi la fiica ta, un copil incredibil de bun, deduc că ai mari probleme cu mama ta, care probabil nu te-a văzut niciodată la propria-ţi valoare”, asta înseamnă că faci cel puţin un rău acelui om, dincolo de invadarea spaţiului personal şi de dezechilibrul la care-l supui.
Încheind acest mare ocol pe care-l fac ca să subliniez că sunt convinsă că există medici diabolici şi oameni de ştiinţă inapţi, dar că am încredere în ei până la proba contrarie atunci când am de-a face cu domeniul cuiva, care se întâmplă să nu fie şi al meu, revin la a insista să citiţi această carte fie şi pentru a vă mai tempera pornirile de cunoscători în toate.
Dacă ţi-ai zis măcar o dată că „vai de mine, vaccinul e unealta diavolului pentru că are mercur”, Pământul este plat este pentru tine. Dacă ai distribuit şi altora jumătăţi de adevăr strânse sub un titlu care promite să deconspire ceva ce-ţi sună a complot pentru că nu pricepi fenomenul în toată complexitatea lui, atunci şi pentru tine e cartea asta. Dacă vrei să dovedeşti că Alex Doppelgänger e un extraterestru mov cu sclipici trimis aici ca să-ţi distragă atenţia de la aplatizarea Terrei şi de la tonele de otravă băgate-n vaccinul cu care vrea să te controleze ca să conducă lumea, atunci măcar citeşte Pământul este plat ca să o poţi demonstra credibil, cum se face.
Cum bine subliniază autorul, veştile extraordinare au nevoie de dovezi extraordinare. Să insişti că adevărul despre X este Y şi că oricine este deştept crede, că pentru ceilalţi nu ai dovezi, asta mă face să nu te mai ascult vreodată. Merge şi-n presă, şi-n cărţi, şi-n industria hotelieră, şi-n recenziile de o stea date hipsterimii care se preface ţăran trudit căruia nu ai voie să-i pui la îndoială nu munca, ci rezultatele ei, şi-n fizică şi chimie, şi-n mersul pe alte planete plate ca să vezi cu ce sunt manipulaţi ăia de-acolo să se vaccineze.
O să înţelegi şi titlul recenziei după ce citeşti cartea. Cu plăcere!
Nu trebuie să fiu crezută pe cuvânt;
găseşti cartea aici.
Leave a Reply