„Dora și Minotaurul. Viața mea cu Picasso”

Dacă aș fi citit o carte precum Dora și Minotaurul. Viața mea cu Picasso în urmă cu vreo 10 ani sau mai mult, aș fi zis că e o carte romantică, de dragoste cu pasiune și neînțelegeri, așa cum „trebuie”, și astfel m-aș fi contrazis cu varianta mea actuală, cea care vede în cartea de față povestea codependenței și a abuzului, a manipulării, misoginiei și neputințelor personale duse-ntr-o relație și puse-n capul celuilalt cu îndrăzneală și cu rezistență la comunicare și respect reciproc.

Dora și Minotaurul. Viața mea cu Picasso e o carte greu de citit – și aici mă refer la încărcătura emoțională exercitată, e greu de digerat și de dus dacă ai în vedere că romantismul e cel mult secundar, iar povestea asta poate fi, la fel de bine, a lui Diego Rivera cu Frida Khalo sau a multor bărbați din jurul nostru cu femeile pe care le vor și nu le vor în viețile lor, dar la a căror dărâmare sistematică pun umărul cu interes.

Îmi aduc aminte din școală că Dora Maar a fost partenera lui Picasso o vreme, nu cred că ne-a pomenit cineva că era fotografă, că era și ea un artist la fel de capabil, că era cunoscută și apreciată, o entitate cu o identitate separată de iubitul ei capricios. Și tot drept o simplă muză mi-am imaginat-o și eu până să citesc cartea scrisă de Slavenka Drakulic. Uitând cât de ușor e să te pierzi pe tine într-o relație cu cineva care minează constant la fundația din care ești construit. Nu-i de mirare că Dora abandonează fotografia și încearcă să picteze, că se lasă pe sine pe ultimul loc și încearcă să se plieze pe ce are impresia că se dorește de la ea. Ignorând și ea că oamenii oferă altora cât au și din și pentru sine și că neputințele unui partener nu aparțin ca vină celuilalt. Uitând că nu poți ajuta cu forța, cred că asta vreau să spun, că nu poate să te iubească omul care nu-i într-o relație bună cu sine însuși.

Citind romanul acesta, mi-am dorit să aflu și mai multe despre Dora Maar. Despre Picasso știm deja destule, nu vreau să sune de parcă m-aș fi săturat de el, e un artist important, dar sunt tot mai curioasă de viețile și vocile profesionale și artistice ale femeilor care au fost nevoite să rămână la umbra unor bărbați care au acaparat atenția publică. Scop în care vă recomand și acest volum de non-ficțiune extrem de necesar ca să pricepem de ce e așa cum e planeta pe care trăim.

Susține indirect ancazaharia.ro și fără costuri suplimentare: cumpără cartea de aici.