Ghetto veac XX mi-a atras atenția de când am citit aici despre publicarea în colecția Biblioteca secolului 20 de la editura Publisol. Asta pentru că viața lui Baruch Landau, personajul principal al romanului lui Ury Benador, este mai puțin viața unui individ și mai mult cea a unei întregi comunități – atât pentru că Baruch este reprezentativ, cât și pentru că narațiunea acoperă o relevantă parte istorică.

Romanul începe la turație maximă a suspansului, cu dispariția din 1930 a lui Baruch, după care ne întoarcem în timp la momentele care au dus la această desfășurare a acțiunii: urmărim un parcurs dificil și pe plan fizic, concret, pentru că e un drum anevoios cel urmat de familia lui Baruch, dar și unul dur din punct de vedere psihologic – nu lipsesc nesfârșitele frământări din clipele în care personajele sunt împinse de soartă să ia decizii care destabilizează și rup legături (exterioare și interioare deopotrivă).

Inițial m-au intimidat termenii ebraici sau referirile la sărbători, care apar cu regularitate pe tot parcursul romanului, însă mi-am dat seama în scurt timp că e o oportunitate de învățare și pentru mine: toate sunt traduse și/sau explicate prin notele de subsol. Dincolo de asta, e o poveste de viață peste care se suprapune istoria mare, cu toate neajunsurile ei, una spusă cu emoție (pe care am simțit-o din plin), angoasant și cald, în ciuda apăsării pe care ajungi să o simți pe tot parcursul cărții. Nu știu dacă am fost eu într-un moment sensibil, dar m-a cam dat peste cap și am empatizat profund cu toată această stare gri a lui Baruch și a familiei sale.

Ury Benador este pseudonimul al lui Simon Schmidt, un om cu o poveste foarte interesantă: o descoperiți, cel puțin parțial, în cuvântul-înainte semnat de Ovidiu Pecican. Asta pentru că identitatea sa s-a poziționat deseori în contradicție cu opțiunile politice (al căror context este și el explicat parțial în cuvântul-înainte, pe care-l consider lectură obligatorie înainte de a vă apuca de romanul propriu-zis).

Aparent, Ghetto veac XX este prima parte a unei trilogii care nu a mai continuat – lucru pe care îl regret pentru că aveam nevoie de cărțile acestea, de o continuare pe care mi-aș fi dorit-o și pentru firicelele de lumină care se întrezăresc în tumultul vieților cuprinse în acest prim – și unic – volum. La fel ca restul romanelor din aceeași colecție de la editura Publisol, și acesta este adaptat la limba română contemporană.

Nu trebuie să fiu crezută pe cuvânt; găsești cartea aici. 

Facebook Comments