Cu fiecare ocazie cu care „trebuie” să ne demonstrăm afecțiunea, cei mai mulți dintre noi fac alegeri mai degrabă nepotrivite, care vor să impresioneze definitiv, dar încurajează consumerismul orb și reușesc să ne îndepărteze de cei pe care astfel dovedim că nu-i cunoaștem. Mai ales dacă sărbătorești zilele de îndrăgostire din februarie, pe 14 și 24, dar chiar și dacă nu o faci, eu propun mai jos o listă cu cărți pe care le-am ales nu tocmai siropoase, ci care dau profunzime și perspectivă ideii de iubire.
Fie că alegi una sau mai multe ca să le faci cadou persoanei iubite pentru a întări legătura dintre voi printr-o înțelegere reciprocă ce vă poate duce la un alt nivel, mai matur, fie că organizezi o seară romantică atipică, petrecută în brațele celui drag, cu paharul de vin într-o mână și cartea în cealaltă, citind ori recitind titlurile pe care le recomand, cred sincer că lista de mai jos are câte ceva pentru fiecare om care acceptă că dragostea nu înseamnă doar finaluri fericite.
Povestea mea, Michelle Obama
Pentru că este povestea devenirii ei necenzurate, dar în mod special pentru că este povestea lor, a cuplului Obama. De la greutățile unui cuplu aflat la început de drum sau a tinerilor părinți și tentația despărțirii până la încercările depășite cu succes, aici ai totul așa cum e și-n viețile noastre, ale muritorilor de rând: cu bune și rele, cu exasperare și mai ales cu promisiunea lucidă de a căuta mereu soluțiile pentru Poți alege citi mai multe despre Povestea mea în recenzia pe care am scris-o în 2019 aici.
Lumina din noi, Michelle Obama
Pentru că am început cu Povestea mea, inevitabil îmi vine în minte ce am citit de curând, adică Lumina din noi, o continuare și mai concret aplicată pe provocările vieții de zi cu zi. Dacă în cartea anterioară ai contextul istoriei personale și a celei de familie, în Lumina din noi vorbim deja despre tips and tricks, mecanisme de autodezvoltare, creștere personală și profesională, regăsirile din cuplu după maturizarea copiilor și părăsirea cuibului, alegeri făcute conștient și prezent pentru a cultiva în continuare relația cu persoana iubită. Sunt aici câteva secțiuni în care Michelle Obama își amintește începuturile relației cu Barack, prima vizită la familia lui și așteptările ei nerealiste, Lumina din noi am detaliat-o pe larg aici.
Copiii Ecosistemului, Ilinca Mănescu
Vei descoperi și pe copertă cu ce ai de-a face: o distopie ecologică queer, ceva cu care lumea literară de la noi nu se prea poate lăuda că am avea în exces. Lumea în care se întâmplă acțiunea e una în care oamenii își fac implanturi cu gene care au rolul de a-i face deosebiți, iar acesta este fundalul pe care Nora, personajul central, eșuează în relația cu femeia pe care o iubește, în relația cu colegii de muncă și cu familia și, cel mai grav, în relația cu sine. Descoperi antiexemplele din lumea queer din Copiii Ecosistemului pe larg aici.
Vânătăi ascunse, Rachel Louise Snyder
Pentru că educația emoțională și sentimentală vine din exemple concrete, de care ai nevoie pentru o iubire safe. Și ca să știi să recunoști semnele pericolului în subtilitățile pe care cei mai mulți dintre noi am fost învățați să le ignorăm pentru că nu ar fi „atât de grav” sau că „nu e treaba noastră, ci a lor”. Autoarea vorbește despre terorismul din partea partenerului intim ca despre o epidemie și o face argumentat, demonstrând cu studii și cifre cum te poate ucide ceea ce nu știi despre violența domestică și cum agresiunea continuată transformă victimele de azi, nevindecate, în agresorii de mâine. Am scris aici despre Vânătăi ascunse, non-ficțiune pe care nu o consider deloc nepotrivită ocaziei.
French Kiss, Radu Bata
Prima recomandare de poezie din această listă cu preferate personale, French Kiss aduce un vibe bilingv (română și franceză) versurilor care sunt când jucăușe și copilăroase, când tandre și mature. De la tonul ludic în mare parte şi pe alocuri aparent pueril până la o profunzime care te izbeşte cap-coadă într-un poem, totul instigă la a vedea lumea prin propriile filtre şi asumarea imperfecţiunii acestora, la găsirea unei bucurii nesfârşite şi parcă nepământene într-o oarecare maturitate (pe care am putea-o considera discutabilă) adoptată de eul poetic alert şi care nu neagă cu nimic realitatea, ci doar o colorează. Despre volum am scris aici.
Essays in Love, Alain de Botton
O pun în engleză pentu că așa am citit-o eu, știind-o drept Essays in Love, dar la noi este bestseller în traducerea cu titlul Eseuri de îndrăgostit. Cert e că e un must read pentru că pune rațiune acolo unde-n mod obișnuit vezi doar emoție. Mi se pare foarte utilă o astfel de abordare, adică filosofică, a fenomenului de îndrăgostire, disecând toate etapele pe care în general le ştim din unghiul acela îngust care ne-a permis întotdeauna să vedem doar părţile bune şi luminoase în celălalt şi-n relaţiile noastre – felul în care ajungem să ne îndrăgostim, cum şi de cine, şocul din momentele în care ne dăm seama că persoana care constituie obiectul atenţiei noastre ne împărtăşeşte sentimentele, deci cade de pe piedestal, bucuria apropierii cauzate de rezolvarea micilor conflicte care ascund, de fiecare dată, probleme şi nemulţumiri mai mari, de la utilizarea numelor de alint până la disputele legate de hainele unuia dintre cei doi sau de conţinutul meniului cuplului. Și mult mai multe, toate cu o luciditate incredibil de ascuțită și posibil dureroasă – am scris aici.
Sacoșa cu stele, Iulia Șchiopu
Complexitatea unui univers feminin e ce găsești ascuns la vedere în Sacoșa cu stele. Dacă vrei să o înțelegi mai bine pe cea de lângă tine sau dacă vrei să te descoperi în cuvintele bine alese ale altcuiva, recomand cartea asta pentru că eu am regăsit în ea descrieri perfecte ale unor stări și senzații stranii, pe care n-am reușit niciodată să le pun în cuvinte sau să le explic măcar față de mine. Pentru că m-a făcut să mă înțeleg mai bine și, prin urmare, să mă explorez dincolo de limitele pe care le credeam absolute și definitive. Despre ea am scris aici.
Orbi, Petronela Rotar
Trebuie să o citești, dacă nu ai făcut-o deja, deoarece iubirea toxică trebuie să fie recunoscută de la primele semne, ceea ce ar asigura existența de tot mai scurtă durată a relațiilor disfuncționale și periculoase. După ce am citit-o, am înțeles câteva lucruri esențiale despre mine – acum, la recitire, sunt convinsă că aș fi la nivelul următor: sunt ambele personaje, sunt binele și răul în doze inegale, care se află într-o continuă schimbare în timp, cu jumătatea angelică preluând puterea în defavoarea diabolicului care își așteaptă revanșa. Dar ca să știu toate acestea am avut nevoie de un impuls violent către schimbare, ceea ce a făcut Orbi când mi-a pus în față cea mai clară oglindă în care privisem până atunci. Despre cum m-am recunoscut în personaje și surprizele care au urmat în viața mea am scris în 2017 aici.
Mă găsești când vrei, Lavinia Braniște
Tot un exemplu (obligatoriu) de „așa nu” este și Mă găsești când vrei, pe care propun să o citești (și să o dăruiești) după Sonia ridică mâna, despre care am povestit aici. Le recomand a fi citite astfel pentru că Sonia se revoltă cu emoție ca să-și reclame nemulțumirea în cadrul unei familii destrămate și cu un sine care e și el franjuri după ce relația amoroasă se stinge în absența comunicării. În continuare, deși cele două cărți nu sunt legate prin altceva decât prin faptul că au fost scrise de aceeași autoare, personajul narator are de-a face cu o relație de iubire complet disfuncțională, ai spune că aberantă dacă n-ai avea și tu una asemănătoare în trecutul tău, cu manipulare fină, agresiune mascată și… timp pierdut. N-am apucat să scriu despre carte, dar promit că urmează.
August, Elena Vlădăreanu
Proza scurtă are marele avantaj de a putea fi citită când ai vreme, fără scuza că mai bine nu te apuci dacă nu ai 6 ore legate pentru citit. Și recomand August pentru volatilitatea personajelor feminine, pentru ușurința cu care pare că s-a scris despre provocările implicite ale vieții de femeie, soție, mamă, iubită, neiubită, amantă etc. Ca să îți vezi toate posibilele, trecutele și viitoarele fețe în personajele Elenei Vlădăreanu, a cărei proză ți se va insinua sub piele și ale cărei efecte le vei simți abia după mult timp, când aproape vei fi uitat că ai citit-o. Îți va aduce aminte vreo situație din relația ta sau a celor din jur. Până scriu mai multe despre August, recomand să nu mă crezi pe cuvânt, ci să o răsfoiești ca să vezi cât de mult vorbește pe limba ta.
Învățare, Tara Westover
Dacă știi deja despre ce e vorba în Învățare, te vei întreba: ce are a face ruperea de un sistem religios și familial opresiv cu iubirea romantică? Ei bine, direct nu are a face. Dar dacă ne gândim că iubirea reală poate să se clădească doar pe un fundament sănătos al iubirii de sine… atunci ideea mea începe să capete contur și sens. Despre asta e vorba aici: despre cum faci să te smulgi din mediul care îți face rău, cum respectul față de sine, învățat ori nativ ori ambele, te împinge de la spate când parcă nici tu nu mai poți să te protejezi. Ce vreau să spun este că acea copilă de la începutul cărții n-ar fi putut să se atașeze decât de o figură care să-i aducă aminte de autoritatea paternă, cel mai probabil, în vreme ce femeia de la final este autonomă, curioasă și puternică, ruptă de religia care a marcat-o, oricât n-ar fi vrut, pe viață. Detalii despre carte de non-ficțiune din care afli cum să te reconstruiești după ce altcineva ți-a fost voce sunt aici.
Joc orgastic, I.P. Kvasir
Încă o recomandare de poezie, de data aceasta erotică, pentru a mă apropia mai mult de felul în care ne gândim în general la zile precum cele invocate de mine în introducere. Cred că spun des că la noi pare imposibil să scrii un text erotic fără să iasă jenant, amuzant sau ambele, dar I.P. Kvasir e printre cei extrem de puțini care reușesc să puncteze exact ce trebuie: versurile lui au ritm și muzicalitate, forță și vulnerabilitate, în vreme ce din toate transpare mesajul central, acela că partenera și povestea dintre cei doi îndrăgostiți sunt monumentale, divinitate în sine în absența unei zeități sau figuri religioase supreme. Iubirea, cu tot cu manifestarea ei fizică, este apogeul. Bonus, Joc orgastic are la interior 20 de nuduri în acuarelă care, dacă nu vă place cartea, pot fi decupate și înrămate. Despre carte am scris aici.
Fată, femeie, alta, Bernardine Evaristo
Ca să știi să iubești… trebuie să știi cine ești. Și Fată, femeie, alta explorează o varietate uriașă de posibile identități de esență feminină. Cartea asta cuprinde mai tot ce-ți poți și nu îți poți imagina despre femei și complexitatea lumii lor, de la măsuri ale identității și până la piedici în calea devenirii lor stratificate: tată homofob care își „îndoapă” familia cu politică; un cerc detaliat și complet al toleranței și înțelegerii; iubirea contrastantă pentru părinții plecați prea devreme; poligamie; post-feminism, educație și subversivitate; relații abuzive și mecanismele lor precise, ușor de identificat doar de la distanță; pericolele teoretizării; frica femeilor de a părea anti-feministe când spun că vor un copil; justificarea violului prin blamarea supraviețuitorului; provocările vieții de imigrant; pierderea credinței versus continuitatea tradiției și a culturii la desprinderea de familie; căsătoria ca o sentință pe viață și tabuurile care o însoțesc inevitabil; hărțuirea în cadrul bisericii. Despre ea am scris mai multe aici.
O viață măruntă, Hanya Yanagihara
Pe primul loc în topul favoritelor mele din toate timpurile, O viață măruntă este cea mai frumoasă și sfâșietoare poveste de dragoste pe care o știu eu – includ aici tot ce știu din viața reală, a mea și a altora, din cărți și filme, din vis și imaginație. Eu o recomand mai ales homofobilor, dar nu e condiție obligatorie. O poți citi și dărui în contextul scăpării de stereotipuri, prejudecăți, frici și voci din cap care sunt, de fapt, ale altora. Willem, JB, Malcolm și Jude sunt personajele de care m-am lipit, cu care am empatizat și alături de care am suferit preț de 700 de pagini. Și am învățat, vai, câte am învățat despre mine și ce fusesem învățată să accept sau să resping. La jumătatea lui 2017 spuneam despre O viață măruntă că este cartea după care nu îmi voi mai reveni niciodată. Așa este, până acum așa este.
Nu vreau să spun că orice altă alegere de cadou ar fi una fără rost, cred că tot ce faci pentru ceilalți e de bine dacă ești bine intenționat, e atât de simplu. Poți să oferi, de 14 februarie și-n general, o casă, două mașini și orice îți mai trece prin cap. Vreau să spun doar că, dacă prețuiești ce ai și vrei să cultivi și să ajuți la creșterea voastră împreună, în cărțile recomandate mai sus găsești un sprijin suplimentar facil, accesibil. Și simpatic – cărțile împachetate de cadou arată mereu apetisant. Dar aici chiar sunt subiectivă.
Leave a Reply